blogu`lu`sebeni

ce-ar fi fost daca....

2010-10-04T08:26:00.000-07:00

De cateva zile incoace ma framanta aceeasi intrebare, pe care o adaptez la tot felul de subiecte ori situatii, care mai de care mai ciudate si mereu fara nicio legatura una cu alta. Imi vajaie capul din cauza acestei intrebari : ce-ar fi fost daca...? Ei, si acum incepe paienjenisul de situatii in care intrebarea asta neobosita se potriveste. A inceput la birou, uitandu-ma prin geam la un personaj despre care nu vreau sa discut. Si m-am intrebat ce-ar fi fost daca in functiile decizionale dintr-o institutie ar fi fost numiti profesionisti din domeniul in care activeaza acea institutie, personaje a caror pregatire, a caror experienta sa genereze respectul subalternilor si pe cel al colegilor. Pe ideea simpla "de ce sa fie seful mai prost ca mine?". Ei, m-a framantat intrebarea asta o vreme, fara sa stiu ca e de-abia inceputul. Au urmat alti de "ce-ar fi fost daca", mult mai chinuitori. Ce-ar fi fost daca acum 6 ani as fi luat alta decizie? Ce-ar fi fost daca eram langa ea acum mai bine de 4 ani? Dar daca acum un an as fi facut altfel? Sau nu as fi facut asta? Ori cealalta? Sau daca n-as fi mers? Sau daca as fi mers? Sau daca ar fi venit? Sau daca n-as fi plecat? Sau daca n-as fi spus aia, ori aialalta? Si mi-am dat seama ca lucrurile ar fi stat cu totul altfel in cel putin 80 la suta dintre situatii. In celelalte 20 la suta ar fi fost la fel. Pentru ca, dupa atata framantare, am ajuns la o concluzie certa: nu intotdeauna putem interveni prin deciziile noastre. Insa atunci cand o putem face, avem, frate, un talent stupid de-a face lucrurile sa se-ntoarca pe dos!!!! Si cum un rau odata facut greu se mai indreapta cu un bine facut prea tarziu, de-acum incolo ma voi gandi si mai obsedant la "ce-ar fi fost daca...?", insa inainte de a fi prea tarziu.

prea multa tristete in versurile astea...:(

2010-07-15T13:18:00.000-07:00

Par putin altfel cantecele astea acum... Nu?

http://www.youtube.com/watch?v=4rR7LTSgcBg

http://www.youtube.com/watch?v=0dGEvhcrkpo

http://www.youtube.com/watch?v=z_QvuXKhlHY

un necaz nu vine niciodata singur!

2010-05-26T12:29:00.000-07:00

Se spune ca un necaz nu vine niciodata singur! Se pare ca asa e! Guvernul s-a angajat azi, prin scrisoarea trimisa FMI, sa reduca pensiile si indemnizatiile pentru mame.
Si, ca si cum nu era destul pentru romani, tot astazi a mai murit si Jean Constantin. Cel care a umplut ani la rand sufletul de bucurie atat pensionarilor, lasati fara 15 la suta din pensii, cat si mamelor, mai sarace de-acum tot cu-atat. Categorii care erau, spuneam, triste destul din cauza masurilor anticriza.
Odihneste-te in pace, maestre! Iti sunt recunoscatoare pentru hohotele de ras pe care mi le-ai provocat in copilarie. Distreaza-i de azi si pe cei din ceruri si petrece eternitati minunate langa Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Dem Radulescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Puiu Calinescu si, de ce nu, mama mea!Care te-a admirat mult.

Jurnal posibil al candidatului Mircea Geoana

2009-12-07T06:45:00.000-08:00

Amicul meu Flavius Obeada mi-a trimis in email textul de mai jos. Am decis sa-l transform intr-o postare pe blogul meu, pentru ca este absolut perfect si nu mai are nevoie de niciun comentariu. Ca sa nu mai spun ca, desi pare o gluma, el chiar poate fi luat in serios, ca pe un posibil scenariu inspirat din fapte reale...Uuuuf! Viata bate filmul, asta e sigur!

JURNALUL CANDIDATULUI CARE A PIERDUT

• Ora 21. Am castigaaaaaat!!! L-am invins pe Basescu cu 52-48, frate, o sa-l trimit la taiat de stuf in Delta, la Vantu, voi reforma Romania, voi anula toate taxele si impozitele care ma incurca de cate ori trebuie sa ies la televizor sa vorbesc oamenilor care m-au votat si carora le multumesc.Asta e victoria lui Crin si a lui Hrebengiuc, desi e victoria mea. Sunt fericit, va pup si ne vedem la nationalizare !

• Ora 21.30. Am castigat ! L-am invins pe marinar, poate nu chiar cu 52-48, dar sigur cu 51-49. O sa-l trimit la taiat stuf in Delta sa se invete minte, da` o sa il tratez cu respect si o sa`l dezleg doua ore pe zi. Am vrut sa cobor taxele si impozitele, da` nu am cum, ca m-au sunat de la FMI si mi-au spus ca nu-i voie si ca imi trag una peste degete daca ma prind ca umblu la fiscalitate. Ei, important e sa-i umilesc pe nenorocitii de pedelisti. Le mai multumesc odata lui Crin si celorlalti pentru victoria mea

• Ora 22,00. Bai, tata, sunt convins ca am castigat, fie chiar si la mustata. 50,1 la suta sa iau eu, restul nu ma intereseaza. Chioru` naibii se lauda cum ca…Fereasca Dumnezeu ! N-o sa-l trimit chiar la stuf, da-l naibii de marinar, da`, cat pot, il fac sa se simta mic in fata mea. O sa ii ofer la misto un post de directoras in Ministerul Transporturilor, la biroul unde se vor primi dosarele pentru licitatiile pe care le vor castiga oamenii mei. Cat despre impozite, baietii de la FMI au strigat « Caca ! Nu te apropia de taxe ». Cand le-am spus ca ma gandesc sa le cresc, au zambit si m-au poftit sa le arat calculele. Sa nu uit sa ii trimit un mesaj lui Crin in care sa ii spun cateva cuvinte de multumire.

• Ora 23.Treaba e mai conplicata. E ca si cum as fi castigat, da` de fapt gurile rele zic ca am pierdut. In fine, nu vreau sa ma gandesc acum la asta. E mai important sa imi fac Guvernul. Johannis nu-mi raspunde, da` mi-a scris ca o sa ma sune el, sa nu-l mai deranjez o vreme. Vantu nu-i acasa, ca tare as fi avut nevoie de un masaj. Desi ultima data, cand m-a pus sa-i masez talpile si ceafa, parea tare bucuros. Acu uite ca nu raspunde…M-am gandit si la taxe mai bine. Da-le dreaq, le dublez ca alta varianta nu este. Da` numai pedelistilor, sa se invete minte. Lui Chioru, o sa-i dau totusi un post de ministru, ca sa vada ca nu am nimic de impartit cu el. Nu-l mai sun pe Crin, da-l naibii de Mireille Mathieu. Sa-l sun ca sa-i spun ce ?

• Ora06,00. Futu-i ma-sa, ca am ratat si alegerile astea. Am fost totusi 11 ore presedinte. N-am apucat sa fac vizite in strainatate in tinpul mandatului , da` le-am scris celorlalti sefi de state sa vina in vizita rapid in Romania. Si sa faca bine sa vina in urmatoarele 4 ore, ca sa ma mai prinda Presedinte. Din 147 mailuri, 146 mi s-au intors cu un mesaj din ala automatic in care mi se multumeste pentru mesaj si ca in masura in care agenda presedintelui va permite, voi fi sunat in urmatoarele luni de zile. Acasa insa mi s-au dat toate onorurile de stat. Cativa sclavi adusi de la partid au dansat Hora Unirii in costume traditionale, iar doi tristi au imitat ciocarliile. Unul deghizat in ministru de finante m-a intrebat ce sa faca cu impozitele. I-am spus sa le urce de 10 ori, da-i dreaq de sarantoci. O sa-l sun totusi pe Crin, sa-i multumesc ca din cauza lui am pierdut si alegerile astea. Ca mai mult m=a incurcat….

• Ora 07,00. Cred ca am sa abdic. Desi tara ma vrea, BEC nu confirma rezultatele voturilor. Chiar, unde se duc presedintii cand se duc ? Domnule Basescu, stiti ca eu v-am iubit intotdeauna. Vantu si Patriciu m-au pus sa ma comport asa, stiti asta….La Externe aveti pe cineva dom` Basescu ?

Adio,Mitel! Deja-mi lipsesti!

2009-10-28T01:51:00.000-07:00

Mi-a murit un prieten drag. Si a fost ingropat...ieri. Mitel Popescu! Nici macar nu am ajuns la inmormantarea lui. Nici macar o lumanare nu i-am aprins. Asta, in ciuda faptului ca lui ii datorez tot, sau aproape tot ceea ce am si ceea ce sunt acum. In ciuda faptului ca mi-a schimbat destinul cu sfaturile lui, cu sprijinul lui total si neconditionat si cu increderea totala pe care a avut-o in mine ani la rand. Am multumirea ca am reusit sa-i spun vorbele astea si lui, personal, de mai multe ori. Numai ca, de fiecare data le primea, zambind asa cum numai el stia, cu intreaga fata si mai ales cu ochii, negand contributia lui. "Ei,lasa, acum ma flatezi. Am avut si o baza buna. Am avut si aluat bun pe care sa-l coc", imi raspundea el atunci cand se intampla sa-l prezint cuiva cunoscut drept "Ziaristul Mitel Popescu, prietenul meu bun care m-a facut ceea ce sunt si m-a invatat tot ce stiu". Imi amintesc ultima ocazie in care l-am intalnit. Pentru ca pana si atunci m-a ajutat. Pentru ca si atunci, daca nu ar fi fost acolo, nu as fi reusit atat de bine cum am facut-o avand sprijinul lui. Este vorba despre intalnirea "sagunistilor" care au absolvit in urma cu 50 de ani. Era si el unul dintre absolventi. Nu se potrivea cu decorul, pentru ca nu arata varsta fostilor sai colegi. Credeam ca este in sala pentru a scrie despre eveniment, cand m-a lamurit: "Asta ca sa vezi cat sunt de batran". Pentru ca eu nu-l stiu batran. Imi amintesc de el fataindu-se pe scaun, plin de energie, pentru ca niciodata nu avea timp suficient pentru a se relaxa. Alergand pe jos dintr-o directie in alta, cu o sacosa in mana, prins intre o lansare de carte sau un vernisaj si un comision pe care il facea unei doamne dragute. Sarmant si cu succes la femei. Educat, cult, atent cu vorbele si cu gesturile. Gata oricand sa te corecteze atunci cand ti-a scapat un cuvant nepotrivit. Mi s-a intamplat de multe ori, pentru ca mi-a fost coleg sau sef aproape toata viata mea de gazetar, din 1989 incoace, de la revista Astra, unde eu eram un mus pe langa greii literaturii romane si brasovene care semnau in respectiva publicatie. Si unde Mitel Popescu era o persoana importanta. Dar, revenind la sagunistii de-acum 50 de ani, prin iulie-august m-am intalnit cu Mitel pentru ultima oara. M-am bucurat ca l-am gasit in sala, pentru ca stiam ca ma voi descurca si cu stirea aia. Mi-a explicat, in fata camerei, cum era viata de liceu fara fete, care sunt fostii colegi care au devenit persoane importante, mi-a oferit numele, functii, absolut tot, dupa care mi i-a scos din sala pentru a le lua sincroane la tv si radio. Mi-a structurat stirea si mi-a spus ce e important si ce nu, asa cum a facut de multe ori de-a lungul vietii mele de gazetar. Si mi-a cerut, in schimb, sa-i dau, pe un cd, stirea difuzata pe postul de televiziune la care lucrez. Fireste, nu am facut lucrul asta. M-a cautat si nu m-a gasit. Eram pe teren, dupa fleacuri. M-a sunat si nu m-a gasit. Eram in discutii despre fleacuri si telefonul era pe "silentios". Iarta-ma, Mitel! Poti? Iti datorez atatea si ai plecat lasandu-ma si mai indatorata in fata ta, fara posibilitatea de a ma revansa. Povara cu care raman. Adio, Mi(ti)tel! (Radeai cand iti spuneam asa). Deja-mi lipsesti!

Ghicitoare

2009-07-21T04:38:00.000-07:00

Mi-am amintit deunazi de o intamplare de care uitasem complet. S-a intamplat dupa ce am nimerit din greseala, cautand un program tv care sa nu ma adoarma, pe un post pe care cu siguranta nu l-am salvat eu in televizorul din dormitor, ci a intrat cu forta in viata mea. Aici, doua personaje la o masa, respectiv un invitat, amic de-al meu, pe care il respect si gazda emisiunii, o doamna care a intrat in presa la 2-3 ani dupa mine, adica un personaj cu vechime in breasla si, spre deosebire de mine, cu autoritate in urbe. Si mi-am amintit, brusc, detalii legate de modul in care am cunoscut-o, de felul in care arata si se comporta in urma cu aproape 18 ani. Dar mai ales de unde venea. Ei,bine, la acea vreme lucram la un ziar, primul aparut dupa decembrie 89, la Brasov. Aveam un coleg, fotograf, cu care faceam uneori echipa pe teren. Un baiat inalt, educat, cu bun simt, student, dintr-o familie inchegata si cu ceva bani, daca e sa ne luam dupa aparatul pe care il purta la gat si care nu era de la redactie, ci al sau, personal. Imi placea sa lucrez cu el si, incet-incet, dintr-o stire in alta, relatia strict profesionala s-a transformat in una de amicitie. Asa se face ca, intr-o zi, baiatul acesta de treaba mi-a spus ca a cunoscut o fata, studenta, cuminte si simpla, dar care are ceva "deranjuri" de natura psihica sau emotionala, cauzate de problemele familiale. Adica, imi spunea ca ba plange, ba se gandeste la moarte, a ei, sau in general, ba e trista si tot asa. Si, mi-a cerut sa-i recomand un loc unde sa o duca vreo 5 zile pentru ca biata fata sa se linisteasca. M-a impresionat implicarea lui, faptul ca-i pasa atat de mult de sufletul unei fete, lucru rar intalnit la tinerii de varsta lui de-atunci. Si am cerut sa o aduca la redactie pentru a o cunoaste si eu. Si a adus-o....Era...cum sa zic...arata ca o....nu vreau sa fiu dura, era atat de simpla la chip, dar mai ales la haine. Purta un pulover ieftin, si trist, si sters, pantaloni asisderea, parul ii era neingrijit, tot ce vedeam transmitea informatii despre locul de unde venea, felul in care traia, dar nimic despre ceea ce avea sa devina in doar cativa ani. Singurul lucru care m-a frapat atunci au fost cizmele pe care le purta, lungi pana deasupra genunchilor. A purtat cizmele acelea inca vreo doi ani de-atunci, dar in ziua aceea nu se potriveau cu imaginea ei simpla, ci erau, mai degraba, primul semn vizibil, dar ignorat de mine, al caracterului sau ascuns si al dorintei ei de parvenire. Ca s-o scurtez, baiatul a luat fata si a dus-o intr-un loc linistit, apoi a luat-o si de nevasta, a scos-o si din labilitatea emotionala si psihica de care suferea, a introdus-o si in mass media, unde acum a facut cariera.
Ma uitam aseara la gazda acelei emisiuni si o cautam pe cea de-acum 18 ani. Vedeam doar o persoana falsa, cu un trecut dubios, dar bine ascuns de specialisti, cu par fals, cu trup fals, cu fata falsa, cu discurs fals, care pune intrebari, dar nu permite raspunsuri, cu o viata falsa in care l-a atras si pe baiatul cu bun simt care a scos-o din viata amara traita pana cand l-a cunoscut. Sincer, nu conteaza cine e...De aceea, renunt la ghicitoare. Conteaza, insa, daca baiatul acela, pe care nu l-am mai vazut de vreo 15 ani, este acum apreciat pentru ce a devenit ea, sau daca a fost si este inca doar o unealta menita sa mentina o imagine buna. Buna tot pentru EA.

Punct. Ora bilantului.

2009-05-22T14:18:00.000-07:00

Vi s-a intamplat vreodata ca atunci cand se schimba radical ceva in viata voastra, adica vi se intoarce viata cu fundul in sus si va vedeti in situatia de a o lua de la capat sa faceti, asa, doar pentru voi, un bilant al lucrurilor care va reprezinta? Asta daca ati fost in situatia asta...
Ma gandeam, deunazi, ca anul asta a inceput cam prost si ca nu este adevarat ca ce incepe prost se termina si mai prost. Dar, sa revenim la bilantul despre care vorbeam, idee care mi-a venit dupa niste experiente traite si in urma carora am simtit nevoia sa delimitez bunul de ne..bun. Si ma gandeam ca toata viata mea nu am fost decat ziarist. Chiar si cand nu am fost ziarist, eu tot ziarist am ramas. Pentru ca in cei...19 ani de presa am renuntat de cateva ori la meseria asta, lovita ba de oboseala, ba de lehamite, ba de gandul infantil ca trebuie sa fac o schimbare majora. Am renuntat pt a fi, 3 luni, referent la Protectia Copilului, ori PR la Roman SA, pentru vreun an. De fiecare data am fost trista si am tanjit dupa ceea ce lasasem in urma. Acum, ma gandesc ca am muncit atata, contra timp, in soare, ploaie, vant sau ger, ca am avut sefi buni, rai, prosti sau destepti, patroni asisderea si ca, dupa atata zbatere, lucrurile materiale care imi apartin cu adevarat sunt destul de putine. In schimb, am ceva ce nu as fi avut daca as fi urmat orice alta cale. Am ce povesti, fratilor! Am povesti cat sa scriu 5 carti, lucru pe care, probabil, il voi face vreodata.
Si am o meserie. Asta.
Am amici inteligenti, dar prieteni putini, am dusmani puternici, dar respectuosi, am posibilitatea sa rezolv nimicuri printr-un simplu telefon, doar pentru ca ma numesc Mariana Sebeni, dar nu am timp sa ma ocup de adevaratele probleme ale mele sau ale familiei mele, am cunostinte in aproape toata lumea si am vazut aproape toata lumea. Si am descoperit cateva lucruri care ma definesc si care fac din mine un om:
In primul rand, Bogdan!
Apoi, ma pot uita in ochii oricui, fara teama, sigura pe mine, pentru ca nu ma tem de nimic, ma pot opri din timp in timp pentru a-l asculta cantand pe Gheorghe Dinica, sau pe Nelu Ploiesteanu, cantandu-mi despre carciumi triste, ori iubiri pierdute, pe Eric Clapton sau pe Johnny Cash, ma pot bucura de 7 zile diferite pe saptamana,zile care nu seamana una cu alta decat daca sunt in concediu, si am onoarea de a va avea pe voi aici, pe blogul meu. 3000...
Asta da bilant!

Noua generatie de politicieni rurali si nevestele lor...(PS, Sondaj ad-hoc: ne trebuie o Politie a blogurilor, sau nu?)

2009-05-04T00:47:00.000-07:00

Nu stiu cum m-am trezit, dintr-o data, in mijlocul unei dispute pe care nu mi-o doream, nu o inteleg si care nici macar nu are avantajul de a fi sau de a deveni vreodata constructiva. O disputa suburbana, pornita din amalgamul de ganduri care incap intr-un cap mic, dar in care mintea sta lejer. De obicei nu alimentez vreun dialog cu astfel de persoane, din mai multe motive, stiute de majoritatea dintre voi care v-ati confruntat cu astfel de situatii: ma plictisesc repede in absenta unui interlocutor, nu am rabdare si nici calitatile unui dascal pentru a incepe sa explic cu alte cuvinte ce am spus si de ce am spus la un moment dat, ori, pur si simplu pt ca imi dau seama repede in ce directie o va lua situatia. Ei, dar ceea ce mi se intampla de cateva zile incoace chiar m-a incitat. Si asta pt ca vine din cercuri asa-zis politice, dinspre oameni care chiar cred ca ar putea fi vreodata liderii unei comunitati careia sa-i reprezinte interesele. Sau dinspre nevestele acestor oameni. Da, da, pentru ca m-am pomenit pe blog cu un comentariu lasat de o nevasta de politician, nevasta posesoare de blog din care am aflat ca este ambitioasa si ca-si iubeste sotul...Dar si alte informatii, la fel de..."interesante".Totul a inceput la antepenultima postare (dracu` m-a pus s-o scriu!) cand o doamna mi-a lasat un comentariu acuzator din care reiese ca nu a inteles nimic din ce am scris. Si a continuat la penultima postare, cand acuzatiile si jignirile au continuat. Nestiind exact cu cine am de-a face, am raspuns, ca sa nu creada femeia ca nu am replica. Si am precizat, cat de civilizat si de politicos m-a dus pe mine capul, ca se inseala. Comentariile si raspunsurile se pot vedea, aici, pe blog, fiind la locurile lor si acum. Ei, m-am gandit sa intru pe blogul politicianului si pe cel al nevestei lui, pt ca, da, au blog!!!Soc! Nu-mi venea sa cred ce citesc! Si am luat decizia sa ignor rautaille, pt ca sunt venite din partea unora carese incadreaza in profilul de la inceputul acestui comentariu. Dar, credeti ca se poate asa ceva? Nu. Atacurile au continuat si aici, si pe alte bloguri frecventate de mine. Si pe blogul politicianului, care se bucura de vreo 40 de accesari, pe care, personal, le pun pe seama sotiei. Ei, am la dispozitie si mostre: uitati-va, cititi-le si luati aminte la ele, pentru ca sunt pline de continut.

Ramona spunea...
AUZI,FUFO,ti-ai revenit?tu vorbesti de greseli de ortografie?Eu ma bucur cand vad o proasta mai mare ca mine !

Acest atac are si o replica din partea mea. Nu insist asupra ei, dar va asigur ca e cat se poate de civilizata. Dar ...fara rost. Insa sa reproduc fraza care a determinat un astfel de comentariu. Iata de la ce a pornit mesajul de mai sus, cel cu fufo si cu proasta...

(...)nu te cunosc, nu ma cunosti, deci nu inteleg de ce ma judeci si ce iti da dreptul sa stabilesti cum apreciez eu oamenii, ori pe ce calapod(nu calapot) ii pun si in ce fel. nu stiu sa ne fi vazut vreodata, si nici sa ne fi vorbit. motiv pt care nu inteleg atitudinea ta si mina de om care stie ce spune.

Fireste, replicile au venit din ce in ce mai dure....Si nu mai spun ca sti s-ar fi scris, in contextul asta, stii. Nu o spun, pt ca cine stie ce mai provoc

Ramona spunea...
Vezi ,daca nu eram eu,mancai paine uscata,asa,ar trebui sa-mi multumesti.Nu am pretentii de la asa zise ziariste(mi-e rusine sa scriu cuvantul asta raportat la persoana ta)care se cred ,sti tu ... .Radio Romania Actualitati,a fost ora 8.Sunt multe ca tine, sunt platite ca sa ce?Sa faca umbra pamantului degeaba !Vezi,datorita tie,nu mai platesc abonamentul RADIO.Si sa nu te afecteze,cota cuvenita tie,ti-o voi trimite prin posta.
03 mai 2009 22:56

Dupa care mi-a telefonat la ora 8.00. Dormeam, dupa o noapte in care am stat treaza pana la ora 4, intr-o zi in care, in concediu medical fiind, aveam o stare fizica nu tocmai buna. I-am spus vreo doua-trei sau patru si am refuzat sa-i raspund celorlalte apeluri isterice. Dar m-am pomenit cu mesaj aici. Care contine virgula acolo unde stim cu totii ca nu se pune.Intre subiect si predicat...

Ramona spunea...
Stimata doamna,sebeni,voi face in asa fel ca inregistrarea telefonica in care d-vs vorbeati ca la usa cortului,sa fie auzita de toate persoanele care inca mai cred ca esti o doamna.
03 mai 2009 23:17

Dar la ce m-as fi putut astepta de la cineva care posteaza astfel de mesaje...?De care nu beneficiez doar eu...Cu exceptia primului, celelalte le sunt adresate unora care, ca si mine, au avut o reactie...

Ramona said...
@sebeni Dupa cum arati,mi-a spus sotul meu ca esti tare in gura dar sa sti ca el este tare acolo unde trebuie si nu tine gura deschisa ca ai putea sa ai satisfactii!
4:01 AM
Ramona said...
@anonim Ba,n-ai taiat tu lemne,cati pomi a plantat Borcea.Hahalero,da-ti numele ,mai fatuco !
4:04 AM
Ramona said...
Ba,baiatule,ma doare exact unde nu ma arde soarele de parerea ta.Tu n-ai sa ajungi niciodata un BRAND,ca DAN BORCEA.
4:12 AM

Brandul Dan Borcea? (no comment)

Ramona said...
Ofticatu,ofticatu !Titlul este beton.Tu,in ce mod tratezi libertatea de exprimare?Si, vezi ,pana si tu esti de acord cu ce spune Borcea.Acum ca vedem cu totii ca te plangi ca o baba,nu-mi ramane decat sentimentul de mila

Si uite asa am ajuns sa incerc sa intru pe blogul stimatei sotii. Accesibila e doar prima pagina. Din care am aflat lucruri interesate, pe care doresc sa vi le impartasesc si voua: Cartile preferate sunt, pe primul loc, cele de 66 si de poker.

de 66 si poker)
Rosu si negru
Crima si pedeapsa
Chipul fara masca
Spionaj si dantela veche
Pe urmele destinului
Amantul doamnei Chatterley
Delirul
Baritina
Meridianul albastru.

Pe lista blogurilor ei, pe un onorant loc I se afla Blogulusebeni. F tare. Nu doreste nimeni aceasta pozitie, pe care, evident, nu o merit?! Urmata de blogul ...brandului, adica al sotului.

Bloguri pe care le urmăresc
blogu`lu`sebeni
DAN BORCEA
Parerea lu' Eftimie
ramonaborcea.blogspot.com
Sebastian Dan
Vorba lui Cicălete
Fotografie

Vedeţi mărimea completă
Persoană de contact
printEmail("blogborcearamona@gmail.com.biz");

Email
ramonaborcea@gmail.com (Google Talk)

Dar, cand sa invat si eu ceva din emanatiile mintii stimatei, surpriza!

Blogul a fost eliminat
Blogul de la adresa ramonaborcea.blogspot.com a fost eliminat.

Pentru a ma consola, am dat fuga pe blogul politicianului. O spun inca o data: nu am auzit de brandul acesta, nu l-am vazut niciodata, nu am schimbat vreodata vreo vorba cu domnia sa. Cu toate acestea... Anonimi din toate tarile, uniti-va!

skip to main skip to sidebar
DAN BORCEA
CUVINTELE TREC DAR FAPTELE RAMAN

02 mai 2009

CE MAI FACETI, ANONIMILOR !
Mai lasati gramatica, ca orice prost gaseste nod in papura.Comunistilor,nu ma mir ca nu aveti Dumnezeu,trebuia sa va bucurati simbolic de mici si bere.Nu e prost cine primeste,e destept cine da.Am fost la pescuit,m-am relaxat si ca sa va ofticati ,am prins si peste !Cum o bucurie nu vine niciodata singura,m-am minunat deschizand calculatorul vazand logoreea voastra.Daca nu m-am luat de voi,de ce v-o cautati ?Special pentru tine securistule,grija mare,iar draga Sebeni,mai uita-te si tu in oglinda ca tare rau arati.Voi stiti sa scrieti dar niciodata nu o sa ajungeti sus in piramida politicii.

Asa, sunt urata, sunt nashpa, sunt varza, praf sau orice alt termen doreste brandul sa folosesc in locul sau. Asa, si? Dar sa aflu ca-mi da lectii precum acestea, chiar ca nu ma asteptam. Adica...uf, iar ma gandesc la prostii! Priviti ce invitatie imi lanseaza (fara cratima obligatorie atunci cand o pomeneste pe mama mea, moarta de 3 ani) brandul:

Sebeni,era sa te uit,te-a facut maicata ziarista?Miercurea si vinerea de la 17 la18 tin meditatii la tinut pixul in mana ,iar martea si joia ,repetam la microfon.

Iar acest personaj, care are vreo 40 de vizitatori pe blogul sau in care arunca in toti mizeriile sale, se autointituleaza om politic, membru al unui partid istoric.

Motiv pentru care va propun un sondaj ad-hoc: e nevoie de o "politie" a blogurilor? Da/Nu?

Cum se poate schimba sistemul de valori?

2009-04-14T09:27:00.000-07:00

Am obiceiul de a intra zilnic pe blocul meu pentru a accesa blogurile celor pe care ii urmaresc si de care, peste zi, mi se face dor. Astept cu nerabdare sa ajung acasa, sa ma linistesc si sa vad ce au mai scris colegii mei. Blogurile acestea, asemeni ziarelor de dimineata, langa cafea si tigara, au devenit un fel de ritual, de fitza sau de tabiet. Ma rog...
Astazi, insa, m-am decis sa vorbesc despre un subiect extrem de privat, in ciuda faptului ca nu imi sta in fire sa ma expun in felul acesta. O fac acum din mai multe motive: as vrea sa trag un semnal de alarma si sa determin cat mai multe femei sa isi verifice starea de sanatate; mi se pare interesant cum o spaima cumplita, cum gandul sfarsitului, ori criza de timp in care intri, brusc, la un moment dat, iti schimba sistemul de valori. Asta am patit eu in ultima vreme si am ajuns sa cred ca suntem atat de trecatori, incat nu merita sa acordam atentie lucrurilor cu-adevarat marunte, in vreme ce ignoram lucrurile cu adevarat importante. Si, nu in ultimul rand, mi s-a oferit ocazia de a alege prietenii de amici si cunostinte, dar si de a mi se confirma ca sangele apa nu se face.
Ei, bine, cu aproximativ o luna in urma un medic renumit din urbea noastra m-a anuntat ca "s-ar parea" ca sufar de cancer de col. Vestea asta a cazut peste mine cu efectul unui baros in moalele capului. Am fost indrumata spre o alta clinica si supusa mai multor teste. Ca tot veni vorba, m-au costat o caruta de bani, numai pentru o analiza platind 7 milioane de lei si ma intreb acum ce fac femeile care nu au banii astia? Asteapta sa moara? Lucru posibil, cata vreme Romania este campioana europeana absoluta la mortalitate din cauza acestei boli. Paradoxal, rezultatele testelor s-au lasat asteptate 11 zile cumplite. In tot acest timp, in vreme ce ma framantam ziua si ma intorceam pe toate partile noaptea, am citit tot ce mi-a cazut in mana legat de acest subiect. Si am aflat ca speranta de viata ar fi de doar 7 luni. Ce sa fac mai intai in 7 luni? M-am gandit imediat la fiul meu si la toate lucrurile ramase incurcate in viata mea, cum ar fi proprietati neintabulate, succesiuni nefacute, alte rahaturi care trebuiau rezolvate urgent pentru ca el sa nu intampine greutati dupa moartea mea. M-am gandit inclusiv la locul unde ar putea sa ma inmormanteze, si am ajuns la concluzia ca-i va fi foarte greu sa se descurce intr-un oras precum Brasovul, unde locul in cimitir costa mii de euro. Intre timp, am descoperit ca cei pe care contam de fapt au fugit primii la aflarea vestii ca as putea avea probleme serioase, care implica nu doar bani pt medici si medicatie, ci si alte eforturi. Dar am avut surpriza sa descopar ca cei pe care ii credeam departe, ocupati cu viata lor si complet neinteresati, sa sara in ajutorul meu si sa se puna la dispozitia mea total, atat cu relatii, gesturi si bani, cat si cu trupurile lor.Pentru ca mi s-au oferit inclusiv sange si bucati din orice organ in caz ca un eventual transplant mi-ar folosi la ceva.
Oameni buni, viata este atat de surprinzatoare, incat nu se compara cu nimic altceva. Si a fost nevoie de aceasta boala pentru a afla ca fiul meu s-a maturizat frumos si ca este cea mai sigura investitie pe care as fi putut-o face in viata asta. M-a coplesit! Atat cu interesul lui pentru sanatatea mea, cu vorbele de incurajare,dar mai ales cu dorinta lui de a discuta cu medicul despre boala, de a discuta cu medicul pe marginea analizelor, de a cauta un alt medic, pentru inca o opinie si tot asa. Am descoperit ca am o familie extraordinara, un frate si o sora castigata prin fratele meu, dar si prieteni vechi care, desi s-au imprastiat prin tara si prin lume, sunt oricand gata sa lase tot si sa mi se alature, cu mana de ajutor intinsa. Dar, mai presus de toate astea, am inteles ce e important si ce nu. Acum, altfel apreciez pomii infloriti, pentru ca ar fi putut fi ultimii, altfel ma bucur de un parfum scump, pe care il folosesc, nu-l mai pastrez, cata vreme nu se stie niciodata ce va fi mai incolo, altfel fac fata vorbelor rautacioase, pe care stiu cum sa le ignor si sa nu le permit sa-mi strice ziua, pentru ca e pacat sa stric o zi buna, cata vreme nu se stie cum va fi maine. Ma uit in jurul meu si vad oameni agitati, ingrijorati, incrancenati si mi-e mila de ei, pentru ca nu stiu cat sunt, de fapt, de fericiti, deoarece nimeni nu le-a pus deadline pe viata.

P.S.Vineri incep tratamentul si am renuntat la "AMR 7 luni". Se pare ca D-zeu are alte planuri cu mine si ma mai lasa o vreme prin zona.

Hai sa ne laudam!

2009-03-06T07:42:00.000-08:00

Citeam azi pe blogu colegului meu Eftimie, baiat bun, de-al nostru, cat de tare este el ca, odata cu blogul pe care si l-a facut, l-a bagat googleul in "carti" ca sa zic asa. Apoi si-a oferit o bere, asa, ca o merita, nu? Mai, si ma gandeam ca eu sunt pe google de vreo cativa ani, nu cu blogul, ci cu articole din ziare, relatari pt BBC si alte chestii muncite, si inca pe parcursul mai multor pagini. E drept, ca blogul apare, acum, pe primul loc. Dar conteaza mai mult ce e dupa....

blogu`lu`sebeni
Mariana Sebeni: Brasov, Tara Barsei-Transilvania, Romania: Jurnalist in continua devenire, mereu surprins de viata. Vizualizaţi profilul meu complet ...blogulusebeni.blogspot.com/ - 73k - În Cache - Pagini similare
Blogger: User Profile: Mariana Sebeni
Mariana Sebeni. Gender: Female; Astrological Sign: Aries; Industry: Communications or Media; Occupation: jurnalist; Location: Brasov : Tara ...www.blogger.com/profile/17027749134983685477 - 8k - În Cache - Pagini similare
Cerbul de Aur - Index - Monitorul Expres Brasov
În prima seară a festivalului, în data de 3 septembrie, după recitalul artiştilor ... Pagina: Cerbul_de_aur; Autor: Mariana Sebeni; Data: 20.08.2008 ...www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&set=arhiva&p=cerbul_de_aur&l=60 - 32k - În Cache - Pagini similare
MIX TV SPRIJINĂ FRUMUSEŢILE AUTOHTONE… Sorin Bâscă
Comment by mariana sebeni — January 19, 2009 @ 5:03 am. hai, ca esti tare!!! m-am amuzat copios! Comment by clau p — January 20, 2009 @ 5:46 pm ...www.sorinbasca.ro/2009/01/mix-tv-sprijina-frumusetile-autohtone/ - 27k - În Cache - Pagini similare
BBCRomanian.com
gripa aviară. În judeţul Braşov s-a trecut la sacrificarea în masă a păsărilor - foto Mariana Sebeni ... foto Mariana Sebeni ...www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060518_gripa_aviara.shtml - 25k - În Cache - Pagini similare
EXPERTERM - Instalatii termice , electrice si sanitare. Service ...
Dupa cum relateaza colaboratoarea BBC la Brasov, Mariana Sebeni, au fost inregistrate si cazuri extreme, care nu au putut fi explicate de furnizori. ...www.experterm.ro/toate-stirile/stiri-diverse/rezultatul-controalelor-la-centralele-termice.html - 30k - În Cache - Pagini similare

Pe fruntea mea scrie "VICTIMA"!

2009-02-25T05:49:00.001-08:00

La finele saptamanii trecute, trei indivizi au reusit sa-mi dea programul si bugetul peste cap. Pe la miezul noptii s-au asociat, in haita, si in timp ce unul s-a postat intr-o intersectie de unde vedea inspre doua strazi, iar altul in alta, de unde vedea spre alte doua strazi, un al treilea a spart geamul portierei din dreapta a masinii mele Opel, a intrat in masina si a smuls casetofonul din masca distrugand totul in jur. Ei, am chemat politia si am facut ce ar face orice om care mai crede, inca, in autoritati. Dar abia apoi am realizat cat de greu imi cade aceasta spargere. Masina a ramas in fata blocului, unde era parcata, sub geamurile vecinilor mei, fara geam la portiera. Gaura lasata de lipsa geamului parca te invita inauntrul ei si m-am perpelit toata noaptea gandindu-ma cum vin aia inapoi si urineaza pe banchete, sau le taie cu lama sau...scenariile continuau in acelasi stil. Si cum a doua zi era sambata, nu am gasit deschis nici un magazin de geamuri auto. A mai urmat o noapte grea, in care masina mea a ramas afara, fara geam, invitandu-te inauntru sa-ti bati joc de ea. Spun asta pentru cei care, asemeni mie, au luat un credit din banca pentru a-si cumpara masini pe care le tot achita in urmatorii 7 ani. Astia inteleg...Ei, colac peste pupaza, in aceeasi simbata, imediat dupa spargere, la Predeal se anunta liderul PNL C.P.Tariceanu, iar cei de la job ma trimisesera acolo. Cu ce sa ma duc? O problema pe care, daca hotii aia m-ar fi ocolit, nu as fi avut-o. Pentru ca imi place sa imi vad de treaba mea si sa-mi asigur cele trebuincioase, pe principiul fagarasean "sa aiba omul lucrul lui". Dar, ce te faci cand, desi faci eforturi pentru a avea lucrul tau, nu esti lasat de altii sa traiesti?!. Ma rog, e o intrebare retorica, nu astept vreun raspuns...Si, in timp ce fierbeam eu in suc propriu facand calcule peste calcule privind costul geamului, costul montarii lui, costul foliei, pentru ca pe celelalte am folie, costul casetofonului, costul reparatiilor la bord, mi-am amintit ca nu este pentru prima oara cand o gasca de netoti imi da viata si bugetul peste cap. De-a lungul vietii mele am avut...4 masini. Toate, fara exceptie, mi-au fost devalizate de hoti. Ba, intr-o iarna, dupa ce au spart-o de N ori pana s-au saturat, mi-au furat ambele roti din spate, lasandu-mi masina cu portbagajul deschis si intr-o pozitie chiar amuzanta, asa.."cu dintii in sus". Am injurat de N ori langa masini in asteptarea politistilor sau in cautarea unei alte solutii pentru a ma deplasa incolo si incoace. Momentul culminant a fost, insa, acum 4-5 ani cand mi-au spart casa. Nu au putut intra in ea din cauza celor doua incuietori, asa ca au scos tocul usii si usa cu totul. Si au transformat locuinta mea intr-un spatiu complet deschis. Toata distractia lor m-a costat cateva milioane bune, pentru ca am cumparat o usa noua, mai scumpa si mai sigura, am cumparat materiale de constructie,vopsele si scule, am platit zidari si zugravi si, in final, am rezolvat problema, desi nu aveam buget pentru asa ceva si nici chef. Mai mult, in momentul spargerii eram in concediu, plecata din localitate si nenorocitii aia mi-au dat peste cap atat concediul meu, cat, mai ales, vacanta copilului, pe care l-am luat dupa mine pentru a pazi bunurile din casa noastra fara usa. E clar, nu exista indoiala, e evident ca, pentru hotii care si-au facut un obicei din a ma fura, pe fruntea mea scrie "victima". Se poate ca eu sa-mi merit soarta, pentru ca nu am fost in stare sa gasesc o solutie sa-i tin departe de bunurile mele. Masina mea e singura careia i s-a spart geamul, casa mea e singura vizitata vreodata, in zona, de hoti, iar eu sunt o victima perfecta pentru ca atunci cand politistii i-au gasit pe cei care mi-au spart locuinta, mi-au luat usa si mi-au provocat atatea neplaceri eu m-am lasat impresionata de cateva lacrimi si mi-am retras plangerea, lasandu-i nepedepsiti. Pentru ca am crezut mereu in acordarea celei de-a doua sanse. Acum, ca mi s-a dus buha in randul infractorilor, regret amarnic momentul de slabiciune. Ma costa prea mult!

2009-02-17T01:39:00.001-08:00

Jonathan Kalthoebers. JK. Sau cum un copiator traieste ca un star

2009-02-16T04:51:00.000-08:00

Ghinionul a facut ca eu sa pic de serviciu taman in week endul cu Valentine`s Day. Nu ca as fi pierdut, cu munca, vreo mare pupaceala, doamne fereste! Ceea ce vreau sa spun e ca am vazut, vineri si sambata, oameni si fapte care mi-au zdruncinat sistemele de valori in care credeam. Nu mai departe de vineri seara, la un club de fitze, Kasho, parca, de la ultimul nivel al My Place-ului, am filmat concertul sosiei lui Robbie Williams. Un olandez caruia nu-i place munca, dar nici sa se spele pe sine, sa gateasca, sa faca necesarele cumparaturi si nici vreo alta treaba casnica s-a gandit sa profite de pe urma asemanarii cu vedeta. "Mereu mi-am dorit sa fiu propriul meu sef. E mult mai usor sa fii Robbie Williams decat sa fiu eu insumi, pentru ca eu sunt un adevarat dezastru: nu ma spal, nu gatesc, nu fac cumparaturi nici macar nu-mi suport prietena. Locuiesc cu mama pentru ca ea are grija de mine", ne-a spus, nonsalant, sosia, pe numele sau Jonathan Kalthoebers. E drept, tre sa fii norocos sa ajungi unde a ajuns el. Presa statea la coada la sincroane, cazarea la Brasov a fost gratuita, la 3 stele, lumea in discoteca il astepta, afacerea a mers in seara aia samd. Dar, sa nu uitam ce spune el despre sine insusi...ca ar fi un adevarat dezastru ca om. Cu toate acestea, traieste ca un star, arata ca un star, e perceput ca un star, se comporta ca un star. Totul, pentru ca urmareste concertele adevaratului star, ii imita miscarile, atitudinea, vocea si muzica. Un pret mult prea mic pentru o astfel de viata.
Spuneam ca-mi zdruncina sistemul de valori. Pai, cum sa nu? Eu credeam ca trebuie sa faci ceva serios in viata pentru a ajunge undeva, sa tragi, sa te spetesti, sa muncesti. Pe buna dreptate ma poate injura copilul meu, pentru ca i-am bagat o viata in cap prostii de genul "Fii tu insuti, nu imita pe nimeni, nu te lasa dus de gloata, fii original, nu ceda in fata nimanui si nu lasa pe nimeni sa te schimbe pentru ca esti bun asa cum esti". Doamne, cate prostii! Si acum bietul baiat invata, munceste si are griji si un sistem de valori care il va incurca mereu.

Dialog intre un chelner de pe litoral si un turist din Brasov: "Ziceti". "Te bag in p..ma-tii! Iti mai zic?".

2009-01-15T01:45:00.000-08:00

Cel mai sexy, mai elegant, mai fitos si mai blond ministru pe care Romania l-a avut vreodata la Turism ne indeamna sa fim patrioti si sa mergem numai in statiuni de pe plaiuri mioritice pentru ca banii nostri sa nu ajunga pe mana capitalistilor imbuibati din Austria, Turcia, Italia, Grecia sau alte astfel de locuri spurcate, care nu fac altceva decat sa deschida ochii romanilor si gustul lor pentru confort si civilizatie. Avantajele sunt nenumarate. In primul rand, banisorii romanesti raman aici, la Romanica, tara care are nevoie de ei acum, in vremuri de restriste. Apoi, nimeni nu ne-ar mai baga prostii in cap, asa cum fac nemernicii de austrieci sau chiar de turci sau greci, care, atunci cand te vad ca le treci pragul, iti zambesc cu toti dintii, iti spun "bine ai venit!", te saluta in limba ta cand afla ca esti roman si iti ofera ce au mai bun prin bucatarie. La preturi cinstite. Am trai numai cu ai nostri,am vedea numai lucruri de pe la noi, am asculta numai muzica de-a noastra si ne-am recapata mentalitatile de slugi avute pana nu demult, astfel incat ne-am simti datori sa le multumim noi chelnerilor la finalul mesei pentru ca au fost draguti si nu ne-au injurat sau, daca avem noroc, nu ne-au scuipat in ciorba. Tin neaparat sa-i povestesc scumpei noastre reprezentante in guvern un incident real petrecut acum citiva ani, cand inca doream sa-i dau litoralului romanesc o sansa, pe o terasa din Mamaia.
Era in vara anului 2004 si nu stiam ca este pentru ultima oara cand calc pe nisipul capcanat al litoralului romanesc. Eu si sotul meu fusesem invitati de un prieten sa petrecem o luna de zile acasa la acesta, impreuna cu sotia sa si fetita lor in varsta de un an. Ideea era ca noi sa ne simtim bine, iar sotia lui, ramasa in concediu de maternitate, sa aiba cu cine petrece zilele in care el muncea de dimineata si pana seara. Am acceptat, pentru ca prietenii acestia locuiesc in Constanta, aproape de Mamaia, iar cu banii pe care ii aveam deoparte am fi trait regeste o luna de zile acasa la el, unde nu plateam cazare, ci doar cumparam mancare si ne asiguram ca suntem niste oaspeti civilizati. Ei,bine,gresit! Desi amicii nostri s-au dat peste cap pentru a ne simti bine, nu au reusit. Mergeam zilnic la plaja, la Mamaia. Nu mai spun ca nu am inteles de ce trebuia sa platim zilnic o taxa pentru a intra in statiune si alta taxa pentru a ne parca masina. Oricum, statiunea arata jalnic, cu gropi in asfalt si plaje jegoase, dar eram dispusi sa trecem peste asta. Problema cu adevarat grava a aparut in momentul in care am descoperit o terasa cocheta, unde mancarea era acceptabila si unde eu imi doream sa mananc la pranz. Numai ca acolo am dat peste EL. Peste chelnerul roman, tupeist, needucat si nesimtit. Acest chelner si altii "scoliti" in aceleasi locuri au distrus litoralul romanesc. Nu am nicio indoiala. Cum spuneam, acest baiat ne-a intampinat, in prima noastra zi pe terasa respectiva, cu "Ziceti". Prima data, am depasit momentul si i-am cerut mai intai un meniu, dupa care am comandat pranzul. Am achitat nota de plata si nu i-am lasat bacsis, pentru ca ne-a stricat cheful de viata cu fiecare aparitie a lui la masa noastra. A doua zi, omul ne-a tinut minte. "Cacanarii aia care nu mi-au dat bacsis", si-a spus el cand ne-a vazut. Si iar ne-a intampinat cu "Ziceti". De data asta, mai acru decat cel de ieri. Si iar i-am zis ca vrem un meniu, am cerut, iar, mancare si iar am plecat fara sa-i lasam bacsis. Pentru ca nu merita, evident. A treia zi, si mai rau. Acru-acru spre amar era baiatul. Si ne intampina, ati ghicit, tot cu "Ziceti". Mie imi cade fata, mi se urca sangele la cap, mi se inrosesc urechile si ma uit la sotul meu verde la fata. Asta, atat astepta. Si se ridica in picioare si ii varsa chelnerului tot ce avea de zis. "Te bag in p... ma-tii! Sa-mi sugi p..! Sa te ia dracu si pe tine, si pe ma-ta si pe tot neamul tau!" Dupa care il intreaba daca sa-i mai zica, deoarece ar mai avea lucruri de spus. Si am plecat de pe terasa unde imi placea sa mananc jurand cu voce tare ca este pentru ultima oara cand calc pe litoralul romanesc. Am mai stat cateva zile la amicii nostri, care au insistat sa nu mai mancam pe nicio terasa, ci sa venim acasa, sa mancam impreuna cu doamna si fetita, dar, dupa alte cateva zile in care ne simteam ca acasa, la Brasov, am plecat de la mare cu un gust amar. Si cu foarte multi bani cheltuiti aiurea, pe taxe, pe pranzuri si cine stresante, pe tot. Si am ales, de atunci, sa mergem in concediu in Grecia si in Italia. Si asa am facut. Acum, sunt extrem de curioasa daca, in afara de patriotism, doamna ministru mai are vreun argument pro litoralul romanesc sau pro baile felix. Sincer, ma indoiesc. Atata vreme cat chelnerii, receptionerii, cameristele sunt scoliti in aceleasi locuri ca pana acum, ma indoiesc ca vom convinge pe cineva sa renunte la vacantele civilizate de afara. Poate ne-am reobisnui cu plajele infecte, dar cu mitocanii, nu!
PS. Azi e ziua tatalui meu, singurul parinte ramas, nascut in aceeasi zi cu poetul Mihai Eminescu.

La multi ani!

2008-12-28T02:27:00.000-08:00

Imi cer scuze de la vizitatorii acestui blog, oameni care au dorit sa vada ce pui a mai facut dramul meu de minte, dar au fost dezamagiti de lipsa mea de interes pentru blogul personal. Am si o scuza, fireste, si anume ca am fost prinsa, ca toate gospodinele de pe aceasta planeta, cu sarbatorile, cu cozile din supermarketuri, cu una si cu alta. Si cu vizitele pe la medic, pentru ca sanatatea si-a gasit sa-mi faca feste chiar acum, in final de an, si umblu ca o bezmetica pentru controale medicale, analize de sange sau ecografii. Pentru cei usor ingrijorati, lucrurile merg spre bine, dar hopul nu a fost trecut, ci mai merg si maine la un control, mai dau si ceva sange si, uite-asa, trece cumva si anul asta si poate da Dumnezeu de vine celalalt. Pentru mine, anii fara sot sunt mai buni decat cei cu sot, cum a fost acesta, deci sunt sperante de mai bine.
Dar nu de aia am intrat eu aici, ci pentru ca doream sa va transmit cateva lucruri: va doresc tuturor sa fiti sanatosi, sa nu va loveasca grijile de niciun fel, sa nu va afecteze criza financiara, sa fiti iubiti de cei pe care ii iubiti, sa va mearga din plin cariera, afacerea sau jobul, sa va faceti toti case si sa va luati masini de cel putin 30.000 de euro si sa traiti mult si bine!
LA MULTI ANI!

Ma solidarizez cu Feri!!!

2008-12-09T05:52:00.000-08:00

http://www.petitieonline.ro/petitie-p49832053.html

Ma solidarizez cu Feri Predescu! O cunosc din 1993 cand, amandoua am devenit corespondenti pentru BBC World Service Romania si mergeam la trainingurile organizate de englezi. Este un bun jurnalist. Este un jurnalist mai bun decat va fi Mazare primar vreodata. Asa cred, asa simt. Public aici, in semn de solidarizare cu ea, scrisorile de solidarizare trimise de nume importante ale societatii civile romanesti, dar si contul in care putem sprijini acest jurnalist.

"Sprijin pentru un jurnalist care trebuie sa ii plateasca 15 000 de euro primarului MazareDecizia definitiva si irevocabila impotriva ziaristei Feri Predescu, intr-un proces civil de calomnie intentat de primarul Constantei, Radu Mazare, este o victorie a coruptiei si crimei organizate asupra libertatii de exprimare.Nu ma impac cu aceasta situatie.Feri Predescu a relatat, intr-o emisiune TV la care era invitat si Radu Mazare, despre relatiile primarului Constantei cu lumea interlopa. Informatiile erau publice, ele erau rezultatul unei anchete realizate de o echipa de 12 jurnalisti de investigatie care au redactat o monografie a crimei organizate care sufoca orasul si judetul Constanta. Informatiile la care s-a referit Feri Predescu fusesera deja publicate nu numai in aceasta monografie, ci si intr-un cotidian central. Ele detaliau relatia dintre afaceri, lumea interlopa, politicieni si administratia locala. Nici monografia, nici cotidianul nu erau editate in Constanta. Nici unul, nici celalalt nu au pierdut in justitie niciun proces deschis de Radu Mazare. A pierdut, insa, Feri Predescu: ea a vorbit, la telefon, din Constanta. A castigat la judecatorie, a pierdut la tribunal. Tribunalul a dispus ca Feri Predescu:- «sa prezinte scuze reclamantului prin intermediul unei scrisori publice adresata acestuia, in termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari, sub sanctiunea platii daunelor combinatorii de 100 ron/zi de intarziere»;- «sa publice prezenta hotarare, pe cheltuiala sa, intr-un ziar de larga circulatie in Municipiul Constanta si intr-un ziar central de larga circulatie in termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari, sub sanctiunea platii daunelor combinatorii de 100 ron/zi de intarziere»;- sa plateasca 50.000 de RON daune morale, cheltuielile de judecata in valoare de aproximativ 7 197 RON.Curtea de Apel Constanta a mentinut decizia. Reamintim judecatoarelor de la Tribunalul si Curtea de Apel Constanta, care au luat aceasta decizie, ca in situatiile care prezinta interes public, care implica politicieni sau functionari publici importanti, jurnalistul care a exprimat cu buna-credinta opinii avand o minima baza factuala, este protejat de articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In plus, condamnarea la plata unei sume de aproximativ 15 000 de euro, la care se adauga obligatia de a publica zcuze hotararea instantei, este mult disproportionata din perspectiva Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Aceste considerente fundamenteaza decizia ziaristei de a da in judecata statul roman la CEDO, sprijinita de APADOR-CH.Dar pana atunci ea trebuie sa execute decizia judecatoreasca irevocabila. Ceea ce, pe mine ma revolta. Simbolic, mesajul acestei pedepse este urmatorul: cine se leaga de mine, plateste scump. Mesaj dur, transmis cu forta unor voci - Tribunalul si Curtea de Apel Constanta - care ar trebui sa fie garant al administrarii legii, iar nu protectoare ale celor care nu vor sa se vorbeasca despre crima organizata. Simt nevoia sa protestez fata de aceasta victorie asupra unuia dintre putinii ziaristi care mai indraznesc sa vorbeasca liber intr-unul dintre orasele cele mai sufocate de coruptie si crima organizata. Iar pentru a face din protest o institutie, simt nevoia sa ii recladesc ziaristei Feri Predescu si celor care gandesc si actioneaza ca ea, increderea ca daca la Constanta sunt singuri si vulnerabili in fata unui primar abuziv, nu sunt singuri in Romania.Inteleg sa contribui la eliberarea ei de sub presiunea unei pedepse excesive si sa-i usurez efortul cu o contributie in bani. Sa inteleaga primarul Mazare ca nu ajunge un calus de 15 000 de euro pentru ziaristii din Romania .Am depus azi o suma in contul colegei mele Feri Predescu impotriva lui Radu Mazare si a acelor magistrati din Constanta care nu apara principiul libertatii de exprimare.Mircea Toma, presedinte Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei"

Se alatura demersului si o sprijina financiar pe Feri:1. Jean-François Julliard, Secretar general, Reporteri fara Frontiere2. Ioana Avadani, director executiv – Centrul pentru Jurnalism Independent3. Cezar Ion, presedintele Asociatiei Jurnalistilor din Romania4. Rodica Culcer, jurnalist5. Catalin Tolontan, jurnalist6. Dan Tapalaga, jurnalist7. Iulian Comanescu, jurnalist8. Valentin Zaschievici, jurnalist, Jurnalul National9. Liana Ganea, coordonator al programului FreeEx, Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei10. Razvan Martin, coordonator al programului FreeEx, Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei11. Stefan Candea, jurnalist, vicepresedinte Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie12. Sorin Semeniuc, jurnalist, Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie13. Catalin Pruteanu, jurnalist, Jurnalul National14. Cristian Stefanescu, ziarist Deutsche Welle Radio15. Cristian Godinac, presedinte al Federatiei Romane a Jurnalistilor MediaSind16. Sanziana Ionescu, jurnalist, Gandul17. Carmen Macavei, asistent executiv, Centrul pentru Jurnalism Independent18. Petrisor Obae, jurnalist, paginademedia. ro

Cristian Tudor Popescu s-a alaturat demersului nostru cu propriul sau punct de vedere:
“Cele spuse de jurnalista Feri Predescu in emisiunea postului Realitatea TV din 12.08.2006 in legatura cu Primarul Constantei, Radu Mazare si razboaiele interclanuri din acest oras nu reprezinta un demers ireprosabil profesional. Chiar daca exista intr-o urbe lucruri "indeobste cunoscute", despre care "se stie", "se aude", chiar daca aceste lucruri pot fi si adevarate, un ziarist profesionist nu are dreptul sa utilizeze asemenea "argumente": "Ceea ce am spus, am spus in calitate de observator al cotidianului, de ani de zile, chestiile astea se observa, se discuta, se consemneaza" . Daca nu poate acoperi asemenea afirmatii cu dovezi concrete, ziaristul se expune unei hotarari judecatoresti defavorabile. Ceea ce s-a si intamplat in procesul Radu Mazare versus Feri Predescu.Suma insa, la plata careia a fost condamnata jurnalista din Constanta , 15 000 euro, mi se pare dovada clara a unei rele judecati, nu numai nedreapta, ci si agresiva, indreptata la intimidare impotriva intregii bresle jurnalistice. Este o suma menita sa distruga practic un jurnalist a carui vina nu justifica nici pe departe asemenea sentinta. Prin urmare, inteleg sa ii donez o suma de bani jurnalistei Feri Predescu, in semn de protest si solidaritate, pentru a contribui la achitarea amenzii, pana cand se vor pronunta organismele europene de justitie.”Cristian Tudor Popescu

SEMNEAZA SI TU PETITIA SI FA O DONATIE PENTRU A SPRIJINI LIBERTATEA PRESEI http://www.petitieo nline.ro/ petitie-p4983205 3.html[donatiile se pot face la Banca Transilvania sucursala Constanta - Contul in lei RO40BTRL01401201D45 373XX – titular cont Predescu Ghiulfer (Feri)]

Da-i omului putina putere pentru a vedea cine e cu adevarat

2008-12-04T05:09:00.000-08:00

Pornind de la aceasta zicala, pot trage acum cateva concluzii. Ma bazez pe prime impresii, prin urmare este foarte posibil sa ma insel, sa mi se para, sa fie doar rodul imaginatiei mele. Dar, cu toate acestea tin sa spun ca am observat schimbari serioase pe fata catorva persoane pe cale de a deveni membre ale parlamentului. Daca odinioara erau joviale, pupacioase chiar, brusc au devenit constiente de importanta prezentei lor pe pamant si de-abia daca ti se mai uita in ochi. Nu le dau numele. Ele se stiu. Si, dupa cum spuneam, poate ca doar mi se pare. Dar mi se pare rau de tot.
Pe de alta parte, nu pot sa nu-i admir pe cei deveniti aproape senatori si deputati care, dupa aflarea rezultatului, au tinut sa le multumeasca celor care, intr-un fel sau altul au contribuit la succesul lor. Mi s-a intamplat sa mi se multumeasca pentru ca mi-am facut treaba pentru care am fost platita, iar aceste multumiri mi-au demonstrat ca nu m-am inselat atunci cand am scris, aici, pe blogul meu, ca oamenii respectivi au bun simt. Ma refer acum la Florin Postolachi sau la Gheorghe Ialomitianu, care au crezut ca, dincolo de a-mi face treaba pentru care imi iau leafa de la RTT, le-am intins lor o mana de ajutor. Si mi-au multumit pentru ea. Iar cuvintele lor ma fac sa cred ca mai e o speranta pentru noi, ca poate chiar avem in viitorul parlament, printre cele cateva sute de parlamentari, macar 100 care sa faca acolo ce au promis aici, printre muritorii de rand. Si asta, numai din bun simt.

Numele pe care-l porti are legatura cu caracterul tau?

2008-12-02T01:41:00.001-08:00

Nu mai rad de Mircea Badea si nici nu mai mormai in legatura cu el ca ar fi prost crescut atunci cand rade de cei care poarta nume de familie hidoase. Am crezut ca nu e vina bietului om ca se numeste Slanina, sau Buca sau mult mai rau. Inca mai cred asta, fara indoiala, dar acum stiu ca exista o stransa legatura intre numele lui si caracterul pe care l-a mostenit sau dobandit. Adica, in vechime, pe vremea cand oamenii nu aveau nume de familie trecut in acte oficiale erau identificati dupa porecle. Slanina, fie pentru ca era gras, fie pentru alte cauze. La fel Chircitu, sau Subtirelu, Apetrei sau, mai rau, Manalunga, Nasrosu etc etc. Toate aceste ex-porecle s-au transformat in nume de familie care, intr-un fel sau altul, intr-o masura mai mare sau mai mica, ii definesc pe cei care le poarta. Asa cum s-a intamplat in cazul bunicilor mei, unul Dogaru, altul Mocanu, pentru ca, moti fiind, neamul lor se ocupa fie cu dogaritul, adica faceau butoaie si alte obiecte casnice din lemn, fie erau mocani si pasteau oile la munte. Din fericire, nici unul dintre aceste obiceiuri nu facea neamul de rusine. Erau doar porecle pentru a-l face pe interlocutor sa inteleaga despe cine se discuta. Spuneam ca numele pe care-l porti poate avea legatura cu genele care-ti formeaza, in final, personalitatea, caracterul, felul de a fi. Si mi s-a demonstrat ca asa e. Pentru ca si poreclele transformate ulterior in numele neamului tau au fost gasite de membrii comunitatii din care faceau parte stramosii tai si, cu siguranta, te definesc. intr-o masura sau alta. Am in preajma mea un om care poarta un nume de familie urat. O femeie. Este, ca si numele lui, un om urat, atat la fata, cat si la suflet. Urat si la vorba, dar si la caracter. Are un caracter atat de urat si de fatarnic, incat imi vine sa las totul balta si sa ma duc pe pustii numai pentru a scapa de imaginea acestei persoane. O persoana de care nu vom scapa niciodata, pentru ca nimeni altcineva nu o vrea. Asa ca, Mircea Badea are dreptate atunci cand spune ca nu poti pune intr-o functie importanta pe cineva cu un nume urat. Si sa rada. Pentru ca, desi numele nu ti-l alegi atunci cand te nasti, ci il dobandesti, intr-un fel sau altul el iti este transmis, prin sange, in tot ceea ce esti tu.

A iesit cum am vrut!

2008-12-01T04:21:00.001-08:00

Se stiu, de ceva vreme, numele viitorilor parlamentari de Brasov. Si ma bucur sa vad ca pe lista sunt cei mai multi dintre cei pe care eu ii doream in viitorul Parlament. Lipsesc cativa, dar, pe ansamblu, lista arata bine. Adica, vreau sa spun ca sunt fericita ca din viitorul Parlament vor face parte Gheorghe Ialomitianu, Gabriel Andronache, Marian Rasaliu si Florin Postolachi. Veti spune ca sunt subiectiva, pentru ca sunt portocalii toti. Va inselati! Nu sunt subiectiva, ci cred sincer ca oamenii astia sunt suficient de inzestrati cu bun simt pentru a nu ne face de ras pe-acolo, asa cum s-a intamplat pana acum. Si ma bucur ca reasezarea mandatelor a dat-o pe Ana Farkas, de la UDMR, deputata. O cunosc pe femeia aceasta de foarte multi ani si niciodata nu a fost altfel decat extrem de corecta. Am avut-o invitata in N emisiuni tv, i-am luat zeci de sincroane si am ajuns sa cred despre ea ca este super-ok ca om. Are atat de mult bun simt incat gandul ca va ajunge in parlament o sperie. Ea nu stie ca va face fata. Eu da. In ceea ce-i priveste pe portocalii, sunt sigura ca vor fi mai buni decat Nita, sau Ghise, sau Titza asta de care nu am auzit in viata mea, sau, mai rau, Corlatean. Imi pare rau de Aurelian Danu. I-ar fi stat bine printre deputati.
Nu as vrea sa credeti ca sunt subiectiva, desi sunt convinsa ca o veti face. Va asigur, insa, ca bucuria asta a mea este justificata de faptul ca am petrecut atat de mult timp cu acesti oameni, in ultimele saptamani din viata mea, incat am ajuns sa-i cunosc. Le cunosc valoarea si nivelul de bun simt. Si sunt fericita ca a iesit asa cum am vrut eu si ca unii dintre candidati nu vor ajunge in Parlament, un loc pe care oricum nu-l respecta, pe care nu l-au respectat niciodata si pe care nu ar fi dat doi bani. Ma bucur, sincer. Mai ales ca nu am avut nicio contributie, lipsind de la vot, pentru prima oara in viata mea de adult, tocmai din cauza ofertei departe de gustul meu politic. Pe colegiul unde locuiesc eu, niciun candidat nu merita sa ajunga in Parlament. Poate doar Ana Farkas. Si a iesit asa cum am vrut.
Au trecut si alegerile astea si incepe lupta politica pentru putere. De-abia de-acum vom avea parte de adevarate show-uri politice, care vor duce, intr-un final, la alianta care va forma guvernul. Tineti-va bine,pentru ca veti avea parte de dusmani care se vor iubi, de frati care se vor dusmanii, de atacuri si impacari senzationale. Eu stiu cate ceva, dar nu vreau sa va stric placerea surprizei.

Multumesc!

2008-11-28T01:13:00.000-08:00

Deunazi m-a sunat o prietena care a citit pe blogul meu postarea "Traiesc intr-o tara fara oameni" si a considerat ca e momentul sa-mi multumeasca pentru tot ce am facut pentru ea. Ma gandeam ce am facut atat de multe pentru ea si mi-a spus ca am insistat sa plece de la un job de rahat la cel unde este acum, pentru ca fara mine nu ar fi plecat, ca i-as fi dat casa si masa cand a avut nevoie si ca i-am facut "mai/maitza" atunci cand i-a fost greu. Ok. Cu placere. Apreciez gestul ei, care m-a onorat de-a dreptul, mai ales ca vine de la o persoana cu care vorbesc de maximum 3 ori pe an, dar cu care am o relatie buna si statornica de aproximativ 20 de ani. Si, la randul meu ii multumesc pentru ca mi-a amintit ca am si eu de multumit unor oameni. Si nu-i voi multumi aici mamei mele, Dumnezeu s-o odihneasca, pentru ca am facut-o si o fac in particular si in gand. Nici tatalui meu, cum de altfel nici unei rubedenii. Public, insa, vreau sa le multumesc catorva oameni care au contribuit, intr-un fel sau altul, la binele meu. Ordinea nu reprezinta importanta gesturilor lor, ci este doar rodul mintii mele obosite. Prin urmare, ii multumesc si aici, desi am facut-o si in particular, ziaristei Maria Petrascu, pentru ca seamana fizic cu mama mea si ma uit cu drag la chipul ei, pentru ca era cea mai frumoasa si mai eleganta (in ochii mei) tanara din Victoria, in timpul copilariei mele si ca, atunci cand venea de la Bucuresti acasa eu, care saream coarda in fata blocului, imi doream sa arat ca ea cand voi fi mare. Pentru ca mi-a asigurat, vreme de 2 ani, in vremuri grele, mai exact in anii 1988 si 1989 pachetul de unt atat de necesar piureului de cartofi al fiului meu nascut in 1987. Pentru ca m-a ajutat neconditionat cu gesturi sau fapte fara ca eu sa-i fi cerut vreodata sa faca ceva pentru mine. Pentru ca a avut un raspuns si o solutie la orice dilema care ma chinuia, fie ea profesionala, fie extrem de privata. Multumesc, Mariuca! Ii multumesc si gazetarului Ioan Popa de la Gazeta de Transilvania, pentru ca mi-a dat un sfat bun si a insistat sa-l urmez atunci cand conducerea revistei Astra, unde am lucrat imediat dupe absolvirea liceului Unirea, voia sa ma inscrie la Academia Stefan Gheorgiu. Si ma bucur ca a insistat, pentru ca am scapat. Multumesc, domnule Popa! Ii multumesc lui Daniel Dragan, scriitorul brasovean care mi-a dat sansa de a intra in colectivul revistei Astra, pentru ca aici i-am cunoscut pe Marius Petrascu, pe Laurentiu Ulici, pe Doru Munteanu, pe Alexandru Tion, Alexandru Brumaru si pe alti oameni de cultura minunati, in preajma carora m-am format ca adult. Ii multumesc si lui Mitel Popescu, pentru ca m-a incurajat mereu, de am ajuns acum in manualele de jurnalism ale lui Coman. Ii multumesc Rodicai Madosa, de la Radio Romania Actualitati pentru ca mi-a spus "in sfarsit esti acolo unde este locul tau", cuvinte care ma obliga si ma onoreaza in acelasi timp. Ii multumesc lui Mircea Paraschiv, fostul director de la CET pentru ca imi este prieten bun si nu m-a lasat la greu atunci cand i-am cerut ajutorul. Le multumesc fostilor mei colegi de la BBC, imprastiati acum prin lume, pentru ca vreme de 14-15 ani, nici eu nu mai stiu, m-au invatat continuu presa. Chiar daca nu intotdeauna aplic cele invatate de la ei, important e ca stiu cum trebuie facute lucrurile, si le multumesc! Cu riscul de a-i nemultumi pe unii dintre cititorii mei, ii multumesc Cristinei Antonie, pentru ca atunci cand am avut nevoie de ajutorul ei, fara de care viata mea parea la margine de prapastie, ea mi-a intins o mana, si a facut-o atat de bine, incat totul in jurul meu s-a redresat. Multumesc, iubita! Ii multumesc fiului meu, Bogdan, pentru ca m-am maturizat in preajma lui, pentru ca am mers la scoala, intr-o vreme, amandoi, pentru ca a fost bun cu mine si rabdator cand eram in sesiune, sau trista, sau bolnava, pentru ca mi-a spus intruna ca sunt frumoasa, pentru ca m-a facut un om bun si corect, pentru ca este atat de inteligent incat ii sorb fiecare vorba, pentru ca a crescut atat de usor, incat nu am simtit greutatea cresterii unui prunc, pentru ca este sanatos, frumos, educat, destept, civilizat si cu bun simt, de creste inima in mine si imi lacrimeaza ochii, ca acum, cand ma gandesc la el. Ii multumesc si lui Cata, pentru ca a fost langa mine cand mi-am pierdut mama.
Sunt multi cei carora simt nevoia sa le multumesc. Si nu o fac acum pentru te-miri-ce motiv obscen, ci pentru ca acum s-a potrivit, pentru ca amica mea Elena Patarlageanu mi-a telefonat pentru a-mi multumi, la randul ei. Si va multumesc si voua pentru ca, din motive care-mi scapa acum, intrati in numar atat de mare pe blogul meu. Faceti un exercitiu de memorie, daca doriti, fireste. O sa fiti uimiti sa aflati cati oameni, de-a lungul vietii voastre, v-au ajutat. Asa ca, sa nu mai aud ca viata nu ar fi frumoasa.

Am rasuflat usurata! Tractorul este rosu!

2008-11-24T05:13:00.000-08:00

Uuuufff! Am rasuflat usurata astazi la prinz, la vederea primului tractor fabricat la uzina de autocamioane. Eram 98 % sigura ca vopsitorii uzinei ii vor aplica o culoare portocalie. Ar fi fost pacat, pentru ca s-ar fi bagatelizat toata munca depusa de muncitorii uzinei, de Rugacs si Mihaila de la prototipuri, un barbat cat un munte, care a muncit un sfert de veac la Tractorul si de cativa ani la Roman. Din fericire, tractorul facut la camioane este rosu. Rosu, asa cum ii sta bine unui tractor. E mare, pare solid, are 65 de cai putere. Putini, da` buni, cum zic baietii care au muncit la el. Si a pornit la prima cheie pe care i-a dat-o candidatul. Sa fie intr-un ceas bun! Daca e adevarat ce spun cei care conduc uzina, sa le dea dumnezeu sanatate pt ca fac ceva. Daca nu, sa fie pacatul lor. Vom vedea ce se va intampla cu lotul acela de 600 de tractoare pentru Egipt. Vom afla daca se vor face sau nu, imediat ce se termina campania electorala. Sincer, sper din toata inima ca ele chiar sa se faca si sa fie bine, pt ca altfel ar insemna ca sute de brasoveni disponibilizati de la Tractorul, amagiti de speranta ca vor produce din nou tractoare, au tresarit degeaba. Si astfel de tresariri desarte nu vor ramane nepedepsite.

Traiesc intr-o tara fara Oameni!

2008-11-19T01:18:00.000-08:00

Cu vreo trei saptamani in urma am cunoscut o femeie in varsta de vreo 40 de ani, mama singura, amarata, fara servici. Crestea un fiu in varta de 18 ani, amarat si el, frustrat, bolnav, sarac lipit, pentru care viata curgea fara nicio bucurie si fara nicio perspectiva. Femeia, micuta, slabuta, culta, ingrijita. Fiul, la fel. Relatia dintre ei s-a deteriorat aproape iremediabil tocmai din cauza saraciei. Au ajuns sa se urasca si apoi sa se desparta. Mama fiind, m-am pus imediat in locul ei si nu m-am putut vedea in aceasta situatie. Cu mine, Dumnezeu a fost marinimos. M-a ferit de saracie, de foame, de ura. E drept, nici nu am stat cu mainile incrucisate lasand ca lucrurile din jurul meu sa o ia razna complet, dar am avut si noroc, e drept. Ei,bine, mi-a placut femeia asta. Cu toate ca intuitia mea de vrajitoare imi spunea ca nu e in regula sa traiesti, ca femeie, ca mama, intr-o casa in care nu exista capac la WC, unde bucataria nu a mai fost curatata de luni, poate chiar de ani si podeaua nu a mai vazut o matura, nu mai vorbesc de mop sau detergent, nu a mai vazut matura si faras de cand s-a inaugurat locuinta. Toate aceste lucruri nu au legatura cu saracia. Poti fi sarac, dar sa-ti maturi casa din cand in cand. Ma rog, m-a impresionat atat de tare, incat am trecut peste toate aceste lucruri si i-am intins o mana de ajutor. Nu a fost usor, pentru ca, in ciuda infatisarii ei burgheze, femeia nu are decat studii medii si, in plus, este inglodata in datorii. Dar, la urma urmei, tocmai de aceea am simtit nevoia sa o ajut, ca doar nu era sa-l ajut pe miliardarul Neculaie,nu? Si i-am gasit un loc de munca. I-am dat si bani pentru a merge la servici. I-am dat bani si de paine, pana una-alta. Si i-am mai dat si pentru a-si pune cativa euro in cartela telefonului mobil, pentru a-mi da bip atunci cand are nevoie de mine. Fratilor, sa nu faceti asa ceva niciodata, decat pentru oamenii care lupta si ei, la randul lor, pentru viata. Pentru sarmanii care muncesc din zori si pana in seara si tot nu se ajung cu banii. Dar niciodata pentru cei care stau cu mainile incrucisate si se lamenteaza ca nu au. Pentru ca acestia din urma, atunci cand scot capul din rahatul in care au trait, te musca. Asa se explica, probabil, si situatia in care se afla pe termen lung. Pentru ca toti am fost jos macar o data. Dar nu am ramas acolo ani la rand, tocmai pentru ca Dumnezeu sau altcineva a considerat ca meritam mai mult. Pe cand, in unele situatii, oamenii isi merita soarta. Asa e si cazul acestei femei. Si nu e singurul exemplu pe care il am. Mi s-a intamplat, de-a lungul vietii mele, sa intind o mana cuiva care apoi a considerat ca, daca tot o are la indemana, e cazul sa o muste vartos. Desi mi-e rusine ca traiesc intr-o tara fara oameni, sunt fericita ca eu nu ma numar printre ei. Nu exista pe lumea asta nici macar un om care sa ma contrazica, pentru ca mereu am fost recunoscatoare, chiar si pentru gesturi mult mai neinsemnate decat cele pe care le-am facut eu. Iar Romania va ajunge la nivelul Canadei, Germaniei, Elvetiei sau al altor tari numai daca si numai atunci cand oamenii care o locuiesc vor avea bun simt. Pana atunci, nici planul Marshall nu ne scoate din rahat!

n-are cum sa nu te-apuce sila!

2008-11-15T01:22:00.000-08:00

Orice ati spune voi, nu e usor sa fii candidat pentru Parlament! Degeaba comentati mereu la adresa candidatilor, fratilor, ca ce fac ei acu` nu e pentru oricine. Si va spun si de ce. Uite, de exemplu, cati dintre voi ar putea iesi pe strada, sambata sau duminica, la ora 9 dimineata, cand afara sunt un grad-doua pentru a imparti pliante cu numele si mutra personale unor oameni care te privesc cu raceala, iti dau replici uracioase sau te ignora de-a dreptul? Hai, sa va vad! Cati? Sau, cati dintre voi ar putea vorbi in fata unor straini complet dezinteresati de discursul vostru si care, de fapt, asteapta ca tu sa termini dracului odata pentru a le da sapcutza aia? Ei? Sau, cati dintre voi au un raspuns gata pregatit la orice rautacism lanseaza "sagetile" trimise de contracandidati? Fratilor, ascultati-ma, astia sunt dati naibii! Sunt unsi cu toate alifiile! Jos palaria! Uite, eu recunosc ca ma numar printre cei care nu pot. Nu pot, frate, si gata. Adica, eu pot vorbi in fata catorva sute de oameni, nu zeci, nu despre asta e vorba. Dar numai despre ce vreau eu. Numai daca vreau eu. Si numai cand vreau eu. Nu as suporta lesa pe gat, pentru ca mi-ar iesi bube, cum i-au iesit lui Gremlin, catelusa mea, atunci cand am incercat sa o introduc in lumea "buna" a cateilor si i-am pus o lesa subtire din piele rosie. S-a scarpinat pana si-a facut rana. In doar o zi. Si i-am dat-o jos, desi am dat pe ea, pe lesa, adica, cat pe o pereche de cizme din piele pentru mine. Oameni buni, astia sunt de invidiat. Serios. Daca nu m-ar fi apucat sila, chiar as nutri putina invidie pentru ei. Dar, nu pot acum, ca tre sa-mi iau portia de lamaie. Hai, la mai mare!

uzina tractorul = tun imobiliar

2008-11-12T05:31:00.000-08:00

Cele mai negre previziuni legate de soarta uzinei Tractorul s-au adeverit astăzi, cînd firma Flavus Investiţii, cea care a cumpărat uzina, a confirmat toate acuzaţiile conform cărora fabrica se va transforma într-un tun imobiliar. Pe cele 120 de hectare ale fostei fabrici braşovene va răsări un cartier rezidenţial, care va cuprinde locuinţe, centre comerciale, spaţii pentru birouri şi multe zone verzi. Din fosta uzină vor mai rămîne doar turnul de la intrarea principală şi aleea pe care ,vreme de peste 80 de ani, mii de muncitori mergeau la lucru.
Fosta uzină Tractorul se va transforma într-un nou centru urban, care va avea peste 15.000 de locuitori, aproximativ 12.000 de locuri de muncă şi 20.000 de vizitatori pe zi. Cartierul se va numi Coresi si va cuprinde aproximativ 10 hectare de parcuri, 6000 de apartamente, zone de recreere, birouri, un shopping mall, parcări şi chiar spaţii pentru producţie. Flavus Investiţii spune că proiectul este cel mai mare proiect de regenerare urbană din sud-estul Europei şi necesită investiţii totale de cel puţin 1,5 miliarde de euro. Cartierul Coresi se va construi treptat, pe module, construcţia primului modul urmînd să fie începută la mijlocul anului viitor. Primul modul va cuprinde un shopping mall, care va fi finalizat în 2011, un parc şi 300 de apartamente. Valoarea investiţiei pentru primul modul se ridică la 150 de milioane de euro.
Viitorul cartier Coresi va fi terminat în următorii 10-15 ani. Din fabrica de tractoare vor mai rămîne turnul cu însemnele uzinei, care va fi integrat în viitorul centru expoziţional din complex şi aleea principală, care va deveni pietonal. În final, vor exista 5 module, separate între ele de străzi şi parcuri. Conform masterplanului, în Coresi se vor construi, alături de blocuri, malluri şi clădiri pentru birouri, un centru expoziţional pe o suprafată de 25.000 de metri pătraţi, un hotel cu sală de conferinţe de 700 de locuri, un campus universitar pentru 4 dintre facultăţile universităţii Transilvania, o clinică de dializă şi chiar un spital nou. „Acum realizăm studii de mediu, pentru a stabili cît de infestat este terenul, în condiţiile în care aici s-a desfăşurat activitate industrială vreme de peste 80 de ani. Vom lua lucrurile treptat şi vom rezolva problemele una cîte una, începînd cu cele de mediu”, spune asministratorul Flavus Investiţii, Silviu Savin.
Flavus Investiţii a achiziţionat uzina Tractorul cu suma de 82 de milioane de lei, sumă care include şi TVA-ul. Conform contractului, Flavus se obligă să păstreze obiectul de activitate al fabricii de tractoare timp de cîţiva ani. Numai că, în masterplanul viitorului cartier Coresi nu este inclusă nicio secţie pentru produs utilaje agricole. Noul proprietar spune că la mijloc este o neînţelegere,cîtă vreme firma este obligată să păstreze în statut producerea de tractoare ca obiect de activitate, nicidecum să şi fabrice tractoarele la Braşov.

Paine si circ pentru prostime

2008-11-11T00:40:00.000-08:00

Nu stiu cine a avut ideea, geniala, de altfel, de a pune la dispozitia brasovenilor autobuze care sa-i duca si sa-i aduca gratis din oras. Oricine ar fi el sau ea, BRAVO! Ce-si poate dori mai mult un brasovean parlit, care-si numara banutii in fata casei de bilete RAT, decat un autobuz moca la dispozitia lui?! Iar acum, in plina campanie electorala, iata ca l-a primit. E galben, e nou, e numai pentru el. Cunosc bine aceste autobuze. Stiu si unde se fabrica, si de catre cine. Nu sunt rele. Au o singura meteahna mai grava: costa peste 130.000 de euro bucata! Acum, sper ca nu sunt multi cei care chiar cred ca ele se vor cumpara, chiar daca brasovenii se vor declara multumiti dupa perioada asta de testare care, culmea, dureaza o luna. Cat sa treaca alegerile. Dar faptul ca ele vor rula prin oras, frumoase, galbene si lucitoare cum sunt, cu siguranta ii vor atrage patronului fabricii ceva voturi de la prostime. Cu siguranta vor exista oameni care vor spune ca e baietas de baietas pentru ca le-a dat ceva gratis sau pentru ca, vorba unui vecin de-al meu disponibilizat de la Tractorul, macar face ceva, dom`le si le da de lucru la oameni! Iar cei care vor gandi astfel, daca mai merg si la vot, vor conta. Si asta pentru ca mereu au existat oameni care si-au dorit paine si circ, pentru ca inca de pe vremea cezarilor acesti oameni umpleau ditamai colloseumul, iar acum doar vremurile s-au schimbat, nu si mentalitatile. Am urmarit cu atentia campania lui Barak Obama, in SUA si nu-mi amintesc sa fi facut el vreun gest marinimos sau vreo promisiune concreta pentru a castiga alegerile. A avut, in schimb, un discurs bun si legat de subiectul la moda in Statele Unite, criza economica mondiala. Si a facut o singura promisiune. "I will never let you down!" Nu am auzit astfel de promisiuni din partea niciunui candidat de pe la noi. In schimb, voi vedea autobuze galbene fara taxatoare si fara compostoare care vor circula fix pana dupa alegeri.

Haideti sa plantam ceva!

2008-11-05T05:02:00.000-08:00

De cate ori trec prin intersectia de la Harman si ma indrept spre Gara ma uit cu mandrie spre dreapta pentru a ma uita la paltinul sau platanul - nu reusesc sa retin - pe care l-am plantat eu in ziua in care primarul ne-a dus pe toti ziaristii prezenti la conferinta de presa de la Primarie la plantat de copaci. Gestul se dorea un exemplu pentru comunitate si nu as fi crezut ca ma va bucura atat de mult dupa aceea. Ei, bine, ma uit acum cu drag la copacul meu, al treilea din dreapta, dupa cel al lui Scripcaru si cel al lui Robert Elekes si promit in sinea mea ca voi trece pe la el sa-l ud. Stiu ca n-o voi face, dar asta e. Puteti rade cat vreti. Eu asa simt. Si de aceea ma apuca dracii aia mari atunci cand ii vad pe candidatii pentru Parlament cum se inghesuie, cu presa dupa ei, prin cartiere pentru a fi filmati in timp ce planteaza un gard viu sau orice altceva. Ma apuca dracii pentru ca ei sunt pusi pe mishtocareala, pe caterinca, o fac pentru poza si abia asteapta sa plece de acolo inapoi, la afacerile lor. Rad unii de altii in spate si se iau peste picior in fata. Iar oamenii ii privesc la televizor sau prin ziare si, cine stie, poate chiar cred ca acestora le pasa de mediu, de aspectul orasului si alte asemenea vrajeli. Astazi am fost la o astfel de actiune. Voi merge si maine, cu siguranta. Intre timp, particip si la sfintiri de locuri pe care se vor ridica biserici, si la donatii de ochii lumii, si la alte astfel de actiuni numai bune pentru a castiga voturi. Uite, acum ca a venit vorba, va trebui sa-l sun pe Olteanu sa-mi spuna ce copac oi fi plantat eu langa Sala Sporturilor. Nu de alta, dar chiar mi-e drag sa-l privesc atunci cand trec pe langa el. Si numar..al lui Scripi, al lui Robert, al meu!!!

Cand esti prea sus, noi, cei de jos, te vedem mic

2008-11-04T01:00:00.000-08:00

"Te-ai inaltat atat de sus/ Iubitul meu amic/ Incat sa nu te miri ca-mi pari/ De jos, atat de mic". Am vazut aceasta epigrama in editorialul colegului meu Sebi Dan si am simtit ca nimic si nimeni nu poate explica mai bine de atat situatia in care se afla multi dintre politicienii de azi, pe de o parte si, din pacate, cei mai multi dintre asa-zisii jurnalisti de azi ai Brasovului, pe de alta parte. Si pentru a-mi da seama despre cat de potrivite sunt aceste versuri a fost nevoie sa iasa in fata un fost ziarist trecut in tabara politicienilor, alt amic de-al meu, pe care il respect tocmai pentru limpezimea mintii lui. Razvan Popa. Ei,bine, acest om se declara surprins de lipsa de reactie a jurnalistilor in fata politicului de doi bani care se practica acum. Iar eu, ca un veteran al presei ce sunt, ma declar surprinsa de surprinderea lui Razvan. Cum adica? Chiar nu se stie ca presa in Brasov nu mai este ce-a fost candva, acum 16-17 ani, o presa libera, impartiala si obiectiva, care scria despre politicieni corupti, politisti corupti, medici corupti? Chiar nu este evident ca acum medicii sunt politicieni, politistii depind financiar de politicieni si ca ziaristii ii slujesc pe toti cei pomeniti mai sus? Chiar nu este evident ca in aceasta situatie se afla toata presa romana, nu doar cea brasoveana si ca inclusiv corespondentii ziarelor credibile candva au devenit oameni de casa ai politicienilor, care au fost cu doi-trei pasi mai inteligenti decat ziaristii si, fara a se mai uita la bani, i-au manjit pe cei care puteau fi manjiti, transformandu-i in biete marionete livide de frica? Nu judec niciodata pe nimeni, din principiu. Nu sunt perfecta si, de aceea, nu-mi permit sa emit judecati. Dar pot comenta ceea ce vad in jurul meu. Poate si pentru ca stramosii mei au scos flinta din pod si au tras dupa comunisti, dupa care si-au pus mamaliga in traista si au plecat in Muntii Fagarasului pentru a-i pandi de dupa brazi pe cei care voiau sa le ia pamanturile, in vreme ce bunicile mele le tineau piept comunistilor si securistilor la poarta, cu parintii mei atarnati de poalele fustei. Poate de aceea nu am strans averi si nici nu voi strange, pentru ca imi vine adesea sa scot, la randul meu, flinta din pod si sa trag dupa cei care vor sa-mi ia sufletul si sa mi-l vanda pe doi arginti gauriti. Poate de aceea locuiesc de 20 de ani in acelasi apartament, ma dau cu masini cumparate de mine cu credit din banca si plec in vacante prin lume cu bani stransi intr-un an de zile. Dar ce am eu nu schimb cu nimeni. Si peste toate, am reusit sa cresc un fiu care respecta munca si oamenii, asemeni inaintasilor lui. Si sunt convinsa ca nimeni, niciodata, nu ma va vedea mica, deoarece traiesc aici, la nivelul solului, iar chestia asta are avantajele ei.

Cine are noroc, are!

2008-10-31T07:27:00.000-07:00

In ultimele zile, toti cei cu care imi petrec zilele la munca sunt, parca, apucati de streche. Prinsi in febra alegerilor, oamenii, de la colegi si pana la candidati si sefii lor, numai despre asta discuta, numai cu asta se ocupa. Si cum eu sunt un ziarist harsait prin presa, care a vazut multe si a auzit si mai multe in cei 18 ani de presa, stau adesea si ma uit zambind la ei, precum batranii de langa cuptor. Am intrat pe amr si sunt fericita la gandul ca in 30 de zile se reinstauleaza atat de frumoasa rutina, cea de care mi-e dor atunci cand lipsesc din oras, din tara, de pe continent. Nu stiu voi cum sunteti, dar mie mi s-a cam luat si de politica, si de alegeri, si de cei care profita de acestea pentru a-si urca urgent sacii in caruta fara a mai tine cont de lipsa lor de pregatire sau de talent, de discursuri, de pronosticuri si de tot.Si mai vreau ca atunci cand stau in fata televizorului pentru a-mi trage sufletul o juma de ora, sa nu-mi vad colegii de breasla pusi in situatii penibile, umilitoare, jenante. Cam asta vreau...Dar, la norocul meu, mai am pana cand voi avea ceea ce vreau. Vorba `ceea: cine are noroc, are. Cine n-are, n-are.

De ce repetam greselile de pe urma carora am avut de invatat?

2008-10-29T05:36:00.001-07:00

In aceasta dimineata m-am trezit, brusc, mai inteligenta decat eram aseara, la culcare. Prin urmare, am inceput sa produc ganduri si intrebari. Ba despre politica, ba despre legea pensiilor si cea a majorarii salariilor dascalilor, ba despre Boc, Tariceanu sau Geoana, ba despre Neculaie si tractoarele de la camioane, ba despre una, ba despre alta. Nu va plictisesc cu ele, pentru ca nu sunt cine stie ce ganduri sau intrebari. Am, insa, una, la care nici macar eu, in maretia geniului meu de azi, dobandit nu stiu cum dis de dimineata, inainte de trezire, deci nici macar eu nu am gasit raspuns. Intrebarea e de ce repetam greselile de pe urma carora am avut de invatat? De ce facem iar si iar aceeasi greseala fara a mai tine minte ce se intamplase cu noi data trecuta cand am facut la fel? Si sa nu-mi spuneti ca de prosti, sau de orbi, sau de inconstienti, pentru ca, de fiecare data cand gresim, ne luam o oarecare doza de masura de siguranta. Nu? Si atunci? Vi s-a intamplat sa credeti ca, desi simtiti ca gresiti, mergeti inainte ca ghiuleaua sperand ca poate, macar de data asta, va iesi bine? Mie da. Oare de aia...?

Ii invidiez pe barbati

2008-10-28T08:21:00.000-07:00

Da. Recunosc. Ii invidiez pe barbati. Nu pentru te-miri-ce calitati pe care noi, femeile, nu le-am avea. Departe de mine gandul asta. Nu gandesc astfel pentru ca nu este adevarat. Nu sunt mai destepti, mai buni sau mai tari ca noi, cele slabe. Ii invidiez pentru ca pot fi vulgari, betivi, obraznici si nesimtiti si sa nu le stea rau. Pot face toate aceste lucruri in public fara ca cineva sa-i critice cu adevarat. In spatele lor, cei mai sensibili, fie ofteaza cu repros sau cu invidie, fie privesc in alta parte, fie le recunosc barbatia. Ceva de genul "da, dom`le, a zis bine, fratica! are tupeu tipu`. bravo lui!" . Pe cand, in cazul nostru, al femeilor, lucrurile stau cu totul altfel. Daca am gandit urat suntem apostrofate. Nu-i sta bine unei doamne sa gandeasca astfel, ni se spune. Daca vorbim urat, suntem etichetate drept vulgare, tzatze, tzaranci, isterice, nefutute sau la ciclu. Nici asta nu da bine. Daca bem o bere, doamne pazeste! Si uite-asa s-a iscat, in sufletul meu, invidia fata de barbati. Cum mi-am dat seama de asta? Astazi am asistat la o cearta nebuna intre doi barbati pe care pana nu demult ii respectam pana la lacrimi. S-au porcait cum au putut mai bine, au ridicat pumnii in aer, dupa care s-au despartit in relatii oarecum amicale, in vreme ce toti cei din jurul lor au rasuflat usurati pentru ca nu s-au batut. Nu i-a judecat nimeni, nu i-a criticat nimeni si ei tot domni vor ramane in ochii opiniei publice. Pe cand, daca la aceeasi scena protagonistii ar fi fost doua femei, vestea s-ar fi dus in cele patru zari iar cele doua nu ar mai fi avut loc nicaieri in oras fara sa fie luate peste picior, mishtocarite sau chiar batjocorite de opinia publica. Ii invidiez pe barbati. Ei pot fi cum le vine si tot niste domni raman. Vorba ceea: domnu-i domn si-n santz, pe cand doamna-n santz e curva.

Policlinica Tractorul din Twin Peaks

2008-10-28T01:43:00.000-07:00

Nu am mai intrat in cladirea care adaposteste spitalul si policlinica Tractorul din ianuarie 2006, cand mama mea, bolnava de inima, era internata acolo. Pe vremea aceea priveam lucrurile cu alti ochi, mai optimisti, pentru ca si eu eram mai optimista. E normal, doar imi traia mama si aveam impresia ca viata e frumoasa. Iar pentru mama mea era valabila zicala conform careia omul sfinteste locul. Prezenta ei in acel spital macabru chiar sfintea locul si il facea acceptabil. Acum, ca sunt aproape 3 ani de cand mama mea s-a dus, lucrurile nu mai stau deloc asa. In aceasta dimineata, soarta m-a impins spre policlinica Tractorul pentru a mi se lua putin sange. Le trebuie pt nu stiu ce analize si am fost trimisa la o doamna de acolo. Ei,bine, am crezut ca am zburat inapoi in timp, in secolul 19 sau ca am nimerit in Twin Peaks. Daca ar fi aparut doamna cu busteanul nu m-as fi mirat. S-ar fi potrivit perfect cu decorul acela sinistru. Am urcat pe scari la camera 15 de la etajul 1, acolo unde este "laboratorul". O incapere burdusita cu aparatura ruginita, scoasa din uz si depozitata pe langa pereti. Parea abandonata, aruncata acolo ca si cum nimanui nu-i mai pasa de acel loc ponosit. Intr-un colt, o galeata dubioasa in care trona un mop murdar. Iar scaunul pe care m-am asezat pentru a-mi sprijini bratul era, cu siguranta, din patrimoniul istoric al Romaniei si a apartinut portarului lui Mihail Kogalniceanu pe vremea cand acesta era ministru. Nu as fi crezut ca in Romania anului 2009 cadrele medicale lucreaza intr-un astfel de mediu, daca nu as fi vazut cu ochii mei! Am fost asigurata, insa, ca intepatura si recoltarea s-au facut in conditii sigure din punct de vedere sanitar, insa nu prea stiu ce sa cred...

ce face un prost cand nu are ce face?

2008-10-27T06:10:00.000-07:00

In ultima perioada, mai exact de vreo doua saptamani incoace se face ca timpul meu sa fie administrat de altii si, cum se intampla mai mereu, sa fie administrat prost. Asta este o situatie independenta de vointa mea, de inteligenta mea sau de capacitatea mea de a decide. Se intampla, pur si simplu, si li se intampla si altora, doar ca ei nu realizeaza asta fie pt ca sunt prea prosti, fie pt ca niciodata nu au fost stapani pe timpul lor si, prin urmare, nu realizeaza ca se intampla asta cu ei. What ever..azi a fost conferinta de presa la PDL si cutuma m-ar fi obligat sa particip si eu. Fireste, ca orice ziarist local, nu stiu niciodata cine participa, ci aflu, ca toata lumea, cand vin participantii. Ei, bine intamplarea a facut ca azi eu sa nu pot asista la respectiva conferinta, fiind prinsa cu alte probleme (vezi fraza de la inceput). Ei, dar proshtii care nu au ce face si nici cu ce sa iasa in evidenta s-au gandit ca eu nu am participat la conferinta din cauza ca se anunta Ioan Neculaie, fostul meu sef. Atat sunt de prosti incat ei chiar cred ca eu am dat bir cu fugitii la auzul acestei vesti. Atat de prosti sunt incat stau acum si ma mir ca scriu aici despre ei. Cand, si-asa, stau cam prost cu timpul, pentru ca in aceasta perioada a vietii mele, este administrat de altii. Hai, lasilor din lumea-ntreaga, uniti-va cu mine!!!!

ioan neculaie in parlament!!doamne-pazeste!

2008-10-18T09:11:00.000-07:00

Un amic mi-a spus azi ca Ioan Neculaie, fostul meu sef de la Roman SA este pe listele de candidati PD-L pentru viitorul Parlament. La auzul acestei vesti mi s-a zburlit piele pe mine si eu chiar stiu de ce. Am lucrat pentru acest om si am facut-o bine, atat cat m-am priceput si cat mi s-a permis. In schimb, am primit dispret, lefuri trunchiate si intarziate, jigniri, zbierete si altele. Nu critic aici pe nimeni si nu vorbesc de rau omul care mi-a dat atat cat sa-mi platesc facturile. Doamne-fereste. Insa nu pot sa nu ma ingrijorez la gandul ca Neculaie chiar va ajunge n Parlament! Chiar nu pot!!!

de ce am si eu blog?

2008-10-18T08:54:00.000-07:00

am vazut ca se poarta sa ai blog. mai exact, daca nu ai blog devii, peste noapte, un ciudat, un invechit, un tip care nu tine pasul cu vremurile. si, uite-asa, din click in click, am ajuns sa-mi fac si eu un blog. si cum nu m-am priceput niciodata la chestiile astea tehnice, nu vad de ce ma bag eu intr-o situatie atat de complicata cum este administrarea acestui blog. dar, cum niciodata nu m-a speriat nicio situatie, oricat de ciudata parea ea, pastrarea acestei pagini care se doreste o reprezentare a ceea ce sunt eu, ma incita de-a dreptul. deci, why not?

O ex-blonda la NATO

2008-10-18T08:37:00.000-07:00

Am petrecut 4 zile la Bruxelles, prin grija Parlamentului European. Ei, dar nu asta e cu adevarat interesant, pentru ca nu sunt prima si nici ultima care ajunge acolo cu bani mai mult sau mai putin de la UE. Interesanta mi s-a parut vizita la sediul NATO, in special la ambasada Romaniei la NATO. Spun asta pentru ca ziaristii brasoveni care au ajuns acolo sunt foarte putini spre deloc si, prin urmare, nici eu nu aveam informatii despre protocoalele din aceasta institutie. Cert este ca m-am inarmat cu acumulatori in aparatul de fotografiat, nestiind ca soldatii din trupele Nato, inarmati si bine facuti ma vegheaza atent. Cu atat mai putin m-am asteptat ca functionarii ambasadei romane la NATO sa ma puna sa fac ce am facut. Dar, hai sa o spun si gata. Am intrat in sediul NATO aparent usor, insotiti de un reprezentant al biroului de presa. Ne-au fost lasate aparatele de fotografiat, dar ni s-a spus sa nu le folosim in incinta. M-am mirat de cele vazute prin curte, pe la steaguri si insemnul NATO, care are, intr=adevar, o marime impresionanta, dupa care am intrat in sediul ambasadei tarii noastre. Aici, chiar la intrare, era o placuta pe care scria Romania, incadrata de drapelul tricolor si cel al NATO.Brusc, m-a cuprins un patriotism inexplicabil, am scos aparatul si am fotografiat imaginea care-mi parea familiala si prietenoasa. Am intrat in sala unde urma sa ne imtalnim cu ambasadorul Romaniei la Nato, dl. Ducar, ruda cumva cu Mariana Ducar de la Risnov, pe care o stim, nu? In timp ce-l asteptam pe ambasador, pentru a ne povesti despre una, despre alta, un functionar al ambasadei a venit la mine si m-a pus sa-i arat toate pozele din aparat. A vazut-o pe cea cu steagurile si placuta si nu m-a lasat pana nu am sters-o. Nu am inteles cateva lucruri: de unde stia ca am facut poza, cata vreme jur ca nu m-a vazut nimeni? ce avea poza aia, de m-a pus sa o sterg? Raspunsul lui a fost sec si nu a lasat loc de alte intrebari: aparent este vorba doar despre steaguri. Dar am si povesti frumoase de la Bruxelles, povesti in care eu nu mai sunt ridicola si nimeni nu-si da seama ca personajul principal este o ex-blonda.

de ce mi se viziteaza blogu`?

2008-09-17T03:47:00.000-07:00

mi-am facut acest blog de mai putin de o ora si vad ca am peste 200 de vizitatori. incredibil! de ce mi s-ar vizita blogul? nu as putea raspunde...nu sunt nici interesanta, nici deosebita, nici frumoasa, nici nu am cine-stie-ce de transmis. cu toate astea, curiosii intra pe blogul meu. f tare!!! chestia asta ma obliga sa ma pun pe scris ceva cat de cat interesant, pt a nu primi injuraturi de la vizitatorii mei. usor de spus, greu de facut, pt ca, dupa cum spuneam, nu sunt o persoana interesanta. un prieten imi trimitea, mai devreme, un link spre un asa zis blog al elodiei, un fel de jurnal in spaniola, limba din care nu inteleg o iota. ei, fratilor, daca femeia asta s-ar fi tinut de blog, in situatia in care ar fi avut unul, astazi ar fi fost vizitat, nu gluma! eu m-am hotarat sa ma tin de el...asa...pt cazul in care as disparea si as deveni, brusc, interesanta la randul meu.

Adio, Stefan Iordache!

2008-09-17T03:12:00.000-07:00

Astazi este inmormantat Stefan Iordache. Zi trista, mohorata, rece, neagra. S-a dus la doar cateva zile de la inmormantarea altui "greu", Ilarion Ciobanu. Despre Stefan Iordache aflu acum, cand e condus pe ultimul drum, ca, in ciuda aspectului sau de barbat fatal a stat vreme de 40 de ani langa aceeasi femeie. Si asta pentru ca a iubit-o, chiar daca nu i-a daruit urmasi. Adio, Stefan Iordache!