În
Muzeul Primei Școli Românești din Șcheii
Brașovului sunt adăpostite adevărate comori ale culturii românești. Atât de
valoroase încât nu pot fi evaluate în bani, după cum spune istoricul Ioan
Olteanu, cel care de 49 de ani le studiază, le protejează, le traduce și le
iubește. Toate au fost găsite în podul Bisericii
Sf.Nicolae, cea pe lângă care a luat naștere Prima Școală Românească, la care a
dăscălit și Anton Pann între anii 1821 – 1828 și în anul 1850. Cu 140 de ani
înainte, la 1683, la Prima Școală Românească dăscălea un singur profesor, Ioan
Duma, care avea nu mai puțin de 110 elevi, după cum reiese din catalogul expus
acum în muzeu. Cel mai tânăr dintre elevi avea 20 de ani. Învățăceii
nu-și toceau prea mult coatele prin școală. Trei luni învățau cu profesorul
Duma pentru a deveni notari și a se ocupa de administrație. Viitorii dascăli
învățau 6 luni. Doar preoții aveau ceva
mai multă școală, 9 luni. În
1495, când și-a deschis porțile Prima Școală Românească,la școală venea doar
alesul satului, ca să învețe și să devină dascălul, notarul sau chiar preotul
satului. Venea la școală, și aducea o găleată de grâu, un car cu lemne și 4
florini (bani cu care cumpărai 3-4 boi). Studia gramatici, învățătură
bizantină, pilde din biblie, citate din Aristotel, Democrit și alții. Elevii de
atunci învățau cum se fac actele oficiale în cancelarii, aveau un manual de
creștere a albinelor și unul cu legile comerciale.
Mai tîrziu, la 1844, consilierul lui Andrei Șaguna și profesor la prima școală
a scos un manual nou, numit Macrobiotica, secretul de a lungi viața. Are patru
volume, peste 1000 de pagini și s-a păstrat în actualul muzeu.
. Lada făcliilor
La acea
vreme, întreaga avere a cuiva era și a obștei, iar obștea era a bisericii. Așa
se face că, de teama tătarilor și a turcilor, brașovenii din vechime își
ascundeau în podul bisericii Sfîntul Nicolae cam tot ce aveau. Până și slănina
și-o țineau acolo. Iar când veneau năvălitorii, preotul zidea ușa de la
pod. În anul 1962 cineva a descoperit că
dincolo de zid există o ușă. Iar dincolo de ușă se ascundeau adevărate
comori. Cinci ani mai târziu, Ioan
Olteanu, pe atunci în vârstă de 19 ani, a început să studieze cărțile,
tablourile, documentele și celelalte obiecte descoperite în pod. Și nu a terminat nici
astăzi, când este preot la Biserica Sf. Nicolae și directorul Muzeului Primei
Școli Românești de pe lângă parohia din Șchei. Ioan Olteanu spune că peste 6000
de cărți vechi unice în lume au fost găsite în podul bisericii, dar și
documente de stare civilă ale brașovenilor, cataloage ale școlii, tiparnița
diaconului Coresi, prima din țară ori steagul
purtat de Regele Ferdinand la înscăunarea sa, de la Alba Iulia, alături
de regina Maria, la 15 octombrie 1922. Steagul este cusut cu fir de aur, iar
stema este bătută în rubine, smaralde și safire. Însă, fără îndoială, cel mai valoros document
este Omiliarul, scris în secolul 11, de un autor rămas necunoscut, pentru că,
în vechime, autorii nu se semnau pe operele lor. Omiliarul era, de fapt, un
manual de școală unic folosit în tot occidentul, dar și la prima școală din
Șchei. Omiliarul are 700 de pagini păstrate în muzeu.
Cea mai
surprinzătoare poveste pare, însă, cea a lăzii făcliilor. Spuneam că la acea
vreme averea era a obștei, iar obștea era a bisericii. Lada făcliilor dovedește
acest lucru. Aceasta era o cutie din lemn care conținea lumânări și bani.
Enoriașii veneau la biserică și luau o lumânare pe care o aprindeau lângă
icoane. În locul ei, lăsau toți banii pe care îi aveau în buzunar sau chiar în
casă. Atunci când cineva din comunitate avea o problemă ce putea fi rezolvată
cu bani, mergea la lada făcliilor și lua suma de care avea nevoie. Notarul bisericii știa , la finele fiecărei
zile, câți bani sunt în ladă. Însă nimeni nu știa cine și câți bani a luat.
Cert este că lada făcliilor nu era niciodată goală și stătea mereu la
dispoziția celor care aveau nevoie de ajutor. ”În secolul 15 nu exista un
control al banilor, pentru că pur și
simplu nu exista o mentalitate în acest sens. Lucrurile funcționau bazându-se
pe o încredere deplină în aproapele tău. Nu știm detalii despre sistemul de atunci, dar știu că cel care lua bani din
ladă îi punea de bunăvoie înapoi, pentru a nu se bloca lucrurile”, mai spune
Ioan Olteanu.
. La 1541 a
fost scoasă prima enciclopedie a personalităților care au trăit până în anul
1500. O găsiți în Șcheii Brașovului
Istoricul
Ioan Olteanu, preot la Biserica Sf Nicolae, pe lângă care a luat ființă Prima
Școală Românească ne-a arătat o carte veche de 475 de ani, scoasă în anul 1541
la Koln. Are 2000 de pagini perfect păstrate (vezi foto) scrise în germana
gotică și reprezintă prima enciclopedie
scrisă. Ea conține numele și realizările tuturor personalităților care au trăit
până la 1500. Enciclopedia a fost găsită tot în podul Bisericii Sf. Nicolae din
Șchei, alături de prima biblie de la noi, aparținând lui Șerban Cantacuzino și
donată Brașovului la 1688, ori de manualul de gramatică scris și dăruit primei
școli românești de Petru Maior.
De departe,
însă, una dintre cele mai valoroase piese din colecția găsită în podul
bisericii brașovene o reprezintă cele patru Evanghelii ale lui Alexandru
Lăpușneanu, dăruite bisericii din Șchei în anul 1560. Această capodoperă unică
în țară a fost scrisă, pagină cu
pagină, cu foiță din aur pe piele de ied
nenăscut. Nimeni nu a fost în stare până acum
să o evalueze în bani, spune istoricul paroh Ioan Olteanu.