Jurnalism liber.Fără patroni de presă.Fără cenzură.Fără restricții. E blogul unui jurnalist de școală veche. www.agentiasebeni.ro office@agentiasebeni.ro
marți, 4 noiembrie 2008
Cand esti prea sus, noi, cei de jos, te vedem mic
"Te-ai inaltat atat de sus/ Iubitul meu amic/ Incat sa nu te miri ca-mi pari/ De jos, atat de mic". Am vazut aceasta epigrama in editorialul colegului meu Sebi Dan si am simtit ca nimic si nimeni nu poate explica mai bine de atat situatia in care se afla multi dintre politicienii de azi, pe de o parte si, din pacate, cei mai multi dintre asa-zisii jurnalisti de azi ai Brasovului, pe de alta parte. Si pentru a-mi da seama despre cat de potrivite sunt aceste versuri a fost nevoie sa iasa in fata un fost ziarist trecut in tabara politicienilor, alt amic de-al meu, pe care il respect tocmai pentru limpezimea mintii lui. Razvan Popa. Ei,bine, acest om se declara surprins de lipsa de reactie a jurnalistilor in fata politicului de doi bani care se practica acum. Iar eu, ca un veteran al presei ce sunt, ma declar surprinsa de surprinderea lui Razvan. Cum adica? Chiar nu se stie ca presa in Brasov nu mai este ce-a fost candva, acum 16-17 ani, o presa libera, impartiala si obiectiva, care scria despre politicieni corupti, politisti corupti, medici corupti? Chiar nu este evident ca acum medicii sunt politicieni, politistii depind financiar de politicieni si ca ziaristii ii slujesc pe toti cei pomeniti mai sus? Chiar nu este evident ca in aceasta situatie se afla toata presa romana, nu doar cea brasoveana si ca inclusiv corespondentii ziarelor credibile candva au devenit oameni de casa ai politicienilor, care au fost cu doi-trei pasi mai inteligenti decat ziaristii si, fara a se mai uita la bani, i-au manjit pe cei care puteau fi manjiti, transformandu-i in biete marionete livide de frica? Nu judec niciodata pe nimeni, din principiu. Nu sunt perfecta si, de aceea, nu-mi permit sa emit judecati. Dar pot comenta ceea ce vad in jurul meu. Poate si pentru ca stramosii mei au scos flinta din pod si au tras dupa comunisti, dupa care si-au pus mamaliga in traista si au plecat in Muntii Fagarasului pentru a-i pandi de dupa brazi pe cei care voiau sa le ia pamanturile, in vreme ce bunicile mele le tineau piept comunistilor si securistilor la poarta, cu parintii mei atarnati de poalele fustei. Poate de aceea nu am strans averi si nici nu voi strange, pentru ca imi vine adesea sa scot, la randul meu, flinta din pod si sa trag dupa cei care vor sa-mi ia sufletul si sa mi-l vanda pe doi arginti gauriti. Poate de aceea locuiesc de 20 de ani in acelasi apartament, ma dau cu masini cumparate de mine cu credit din banca si plec in vacante prin lume cu bani stransi intr-un an de zile. Dar ce am eu nu schimb cu nimeni. Si peste toate, am reusit sa cresc un fiu care respecta munca si oamenii, asemeni inaintasilor lui. Si sunt convinsa ca nimeni, niciodata, nu ma va vedea mica, deoarece traiesc aici, la nivelul solului, iar chestia asta are avantajele ei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
As fi tare curios sa aflu cand era redactor sef Razvan Popa la un ziar a lui politician PSD cat de impartial era el atunci. Normal ca acum cand e pe margine e foarte usor sa vorbeasca si sa dea replici acide. Dar imi vine greu sa cred ca el in toata cariera lui de jurnalist nu a scris niciodata un text la comanda. Hai sa fim seriosi. Presa e asa nu de azi de maine, e de cativa ani.
Si eu sunt ziarist si pot spune ca am schimbat un apartament pe un altul, dar cu credit, nu cu spagi luate de la politicieni. In schimb, sunt unii care au trecut cam repede de la un simplu ap de bloc la ditamai vilele si sincer nu as vrea sa stiu cum au reusit acest lucru. Si acum au tupeul sa vina si sa spuna ca presa nu mai este ceea ce este si nu se mai fac anchete.
da, exact despre asta vorbeam si eu. despre cei care si-au vandut numele pe doi lei, e drept, grei. ma bucur ca ai inteles. ma deranjeaza insa faptul ca ramai anonim. nu inteleg chestia asta. mai ales ca m-ai pomenit si pe mine pe blogul tau. si mai ales ca recunosteam singura, intr-un articol de pe blogul meu, intitulat de ce am si eu blog, ca nu ma pricep la chestia asta, dar ca nici nu ma sperie provocarile. si uite, ca intr-o luna sunt deja la avansati, ca sa exagerez un pic. multumesc ca ma vizitezi, anonimule!
Pentru cei doi anonimi...
În primul rând eu nu mă feresc să scriu ce am de spus cu numele meu. Nu mă ascund în spatele anonimatului...Asta spune ceva despre caracterul nostru şi diferenţele dintre noi.
În al doilea rând, nu i-am incriminat pe cei care scriu la comandă şi nu sunt imparţiali. Era vorba despre cei care mimează jurnalismul independent lingând în cur politicienii pe care îi înjură doar de faţadă. Nu am fost imparţial, dar nu sunt ipocrit şi am curajul să recunosc acest lucru spre deosebire de mulţi dintre voi...vitejii anonimi.
În al treilea rând, dacă în povestea cu casele şi apartamentele faci referire la mine, ţin să te anunţ că nu am de ce să mă justific în faţa nimănui. Poate că nu eşti în stare să-ţi faci o casă pentru că eu cunosc ziarişti în Braşov, care nu sunt şpăgari şi tot au schimbat apartamentul pe o casă. Nu datorez explicaţii nimănui, cu atât mai puţin celor care nu au curajul să-şi asume ceea ce gândesc.
pentru razvan popa
dragule, nu vad de ce e nevoie sa dai aici explicatii in fata unuia care nu ne poate privi in ochi. bucura-te, ca si mine, ca ni se da atentie, chiar si de catre anonimi. la urma urmei, gloata e formata din anonimi si numai catorva li se cunoaste numele. nu?
Nu dau explicatii. Le raspund doar, chiar si anonimi fiind, pentru a le arăta încă odată diferenţa dintre noi...
Draga mea,
Pe vremea aceea, cand presa era independenta, pretul la bunurile imobiliare era mai scăzut şi "mogulii" presei locale nu sperau să facă avere, aşa cum speră azi.
Îmi place mult blogul tău.
pt sorin basca
multumesc, apreciez asta, mai ales ca vine din partea ta. respect!
Mi-a placut mult materialul tau si sunt de acord cu tine. Eu prefer ca atunci cand pun capul pe perna sa nu fiu nevoita sa visez nici un politician, pentru ca mi-a facut anumite favoruri si sa-l pot trosni atunci cand este cazul. Sincer eu mi-am luat apartament in aceeasi perioada cu Razvan si a fost o conjunctura fericita, inca nu explodasera preturile. Dar daca un ziarist are casa si nu locuieste cu parintii nu inseamna automat ca e vandut sau spagar. Sincer mai sunt si persoane care au alte prioritari in viata si eu cunosc cateva in Brasov.
pt andreea,
da, iubita. asa e. altfel nici nu poti face nimic in viata, daca traiesti fara a avea prioritati. eu ma refeream la cu totul altceva, la cei care numai in prag de alegeri reusesc sa-sdi carpeasca nadragii, altfel rupti in cur. nu cei care muncesc constant, ani la rand. multumesc mult pt aprecieri si pt vizita.
Să mă bag şi eu în povestea cu jurnalismul?
Din câte ştiu eu n-a scris materiale la comanda dar, ştii cum e a "evitat" anumite subiecte şi abordări. Cum dealtfel am făcut şi eu şi Sebeni. De-aici până la poveşti cu dormitul nasol e cale lungă.
pt eftimie,
mda. adevarat. iar cand nu s-a mai putut, am intors spatele elegant sau nu si m-am tirat urgent. de la radio bv, de la tex, de la nova si lista va continua, cu siguranta.
Trimiteți un comentariu