O buturugă mică a avut ac de cojoc(aru) ditamai carului în vreme că agentul rămâne un personaj virtual

Rar mi-a fost dat să văd atâta patimă pe un subiect de tot rahatul. Doar alegerea președintelui mi-a mai împărțit prietenii în două, pontănaci și băsiști, băsiștii fiind, firește, cei care îl susțineau, paradoxal, pe Iohannis,căci Băsescu nu candida. Ei, acum e aproape la fel. Prietenii mei se împart în godănaci și antigodină. Dacă îi întrebi pe godănaci ce îi mână în luptă, îți vorbesc despre principii, abuzuri și reguli. Dacă le întorci vorba și insiști exact pe reguli și regulamente, adică pe esența unui job care implică uniformă, arme și amenzi, spun că ești contra curentului și dusă cu pluta.  Și constați că tocmai ai mai redus lista amicilor reali sau virtuali. Despre principii vorbesc și eu, însă noțiunea are sensuri diferite, după cum mi s-a demonstrat cu vârf și îndesat în ultimele zile, de când cu iureșul creat de agentul de la circulație ajuns lider de opinie în țara mea. Eu nu am renunțat la argumentele mele, nici la principii. Am renunțat, însă, la încercarea de a demonstra că valul e într-o direcție greșită. De ce am făcut asta? Păi, o face tocmai Godină mai bine decât mine. Și așa-zișii lui susținători îmbrăcați în uniforma plătită și de mine.  Aceștia au anunțat că vor face mitinguri de susținere a cauzei agentului brașovean. Inclusiv la Brașov. Au venit tocmai de la Craiova, de la București, de la Mureș sau Galați. În final, la așa-zisul protest erau 34 de polițiști. Puțini, dar motivați de ceva să străbată drum lung până aici. Cu vuvuzele, claxoane și steaguri tricolore.  Numai că, odată ajunși aici, nu l-au găsit pe cel care îi mâna în luptă de pe Facebook. Godină a rămas virtual. Nu a venit la ei să le strângă mâna, să îi bată pe umăr, să le spună o vorbă bună sau să le mulțumească pentru deranj. Ori să le aducă apă, ceai, pișcoturi sau orice altceva ar da el unor oameni veniți din partea cealaltă de țară la el în ogradă. Oare există?- glumeau câțiva hâtrii.  Și mi s-a demonstrat că nu.

În aceste condiții, protestatarii au schimbat cauza: vor mai puțină birocrație în poliție, mai puțini polițiști în birouri și mai mulți pe stradă. Ah, și salarii mai mari pentru cei de pe stradă. Au fost primiți de șeful semi-pensionat al IPJ, chestorul Ioan Aron, pentru negocieri. Și au negociat ceva anchete interne și măsuri în campusul universitar, acolo unde un alt polițist încalcă legile statului, dar mai ales pe cele ale bunului simț. Comisarul șef Teodor Cojocaru, acuzat că spionează fetele căministe cu ajutorul sistemului de supraveghere video montat în campus pentru siguranța studenților căminiști. Problemă pusă, și ea, în cârca lui Aron de la IPJ de către godănaci, nicidecum în cea a lui Popa de la municipiu, în a cărui responsabilitate s-ar afla problema în mod firesc. 

Ei, acum eu am altă nedumerire. Va trebui să înțeleg de una singură cum de un om care vreme de 31 de ani a făcut parte dintr-un sistem organizat polițienește, pe principii de onoare, reguli, regulamente, ierarhii și tot așa, care a fost școlit pe la FBI, care a ținut la imaginea sa ca la icoană și a ajuns chestor și șef peste IPJ Brașov, așa cum este Ioan Aron, cum de un astfel de purtător de uniformă cu stele multe a ales calea cea mai simplă și mai rușinoasă spre ieșire.  A lăsat, astfel, cale liberă godănacilor să își strige victoria aparentă. Și aceștia chiar o fac.  Mi s-a spus că alegerea acestei căi ”e o chestiune de onoare”. Păi, tocmai despre onoare vorbesc și eu. Și despre apărarea ei. Și despre principii. Și respectarea lor. Și despre respectarea adevărului.  Înțeleg că buturuga mică poate răsturna carul mare. Dar un ciot nu poate. Cel mult îl zdruncină. 

Blogger-polițistul Godină și-a dat demisia din Poliție. Ce bine că nu l-am crezut. Pentru că s-a răzgândit

Gata. M-am săturat. Vreau la mama. Vreau să vorbesc cu mama. Îmi dau demisia din Poliție, anunța azi, pe Facebook, nu în fața șefilor, așa cum face orice angajat care își dă demisia, polițistul blogger de la circulație, Marian Godină. Ba chiar a anunțat că își urăște șefii și colegii, de parcă polițiștii de la economic, judiciar sau dispariții ar fi de vină pentru problemele sale. Știrea cu demisia polițistului care scrie pe Facebook și pe blog despre șefii săi și despre noi, șoferii din România, a făcut imediat înconjurul ziarelor, posturilor tv și radio din toată țara. Nimeni nu s-a întrebat de ce un om al legii, purtător de uniformă, cu grade pe umăr nu este capabil să respecte ierarhiile, funcțiile, superiorii instituției de unde își ia leafa. Nu s-a întrebat nimeni de ce nu este capabil acest om să respecte instituția (de)militarizată din care face parte, cu toate rigorile ei, sau să o lase. Ba, dimpotrivă, mulți s-au solidarizat cu el și li s-a părut haioasă această insubordonare. Și l-au încurajat. Și l-au aplaudat. Ca și cum nu am fi expuși unui adevărat pericol în cazul în care toți cei care lucrează în acest aparat ar lua-o pe arătură și nu ar mai asculta ordinele superiorilor. Apoi, după ce toată presa a luat-o razna cu știrea privind demisia agentului de la circulație, ce face polițistul? Șterge postarea privind demisia și pune alta. Anunță că s-a răzgândit și că nu-și mai dă demisia. ”Nu am să demisionez. Sunt mai bine acum când am aflat că mama e bine.Nu eu sunt subiectul corpului de control care a fost azi la Brasov, ci alții.”, spune el pe Facebook.

Lucrurile au stat cam așa: anunțul privind demisia sa a fost urmat, întâmplător sau nu, de un comunicat al IGPR, care anunța prezența unui corp de control la IPJ Brașov. Imediat Godină își anunță demisia. Ca și cum, eu sunt demisionar, nu am de ce să dau ochii cu băieții din corpul de control al IGPR. Când vin precizări din partea IGPR și polițistul brașovean înțelege că nu pentru el se vor face verificări la IPJ Brașov, se liniștește și revine cu o postare nouă care o anulează pe cea privind demisia, deja ștearsă de pe contul său de pe rețeaua de socializare.
Mă aștept acum, după ce și-a urcat poliția brașoveană în cap, să se lamenteze și mai rău pe Facebook. Să urle că vrea la mama pentru că va fi izolat de colegii săi și de șefi. Lucru firesc, câtă vreme și-a declarat public ura față de ei. Apoi, cine și-ar mai dori un astfel de personaj în preajmă?
Nu-i contest calitățile de povestitor. Asta e altă poveste. Dar îi pun la îndoială bărbăția. Pentru că, de la un bărbat cu uniformă mă aștept să poarte discuțiile serioase față în față cu cei cu care are ceva de lămurit. Nu pe Facebook, nu pe blog. Și mă mai aștept de la un bărbat să înfrunte problemele de la job, nu să își anunțe demisia pe internet, Și, nu în ultimul rând, mă aștept de la un om al legii care își dă demisia, să nu și-o retragă după câteva ore. Măcar așa, de jenă. De la Godină nu am nicio așteptare. Este imprevizibil. A demonstrat-o deja.
Apoi, dacă e să cred gurile rele, se pare că înainte de a fi polițist la circulație a fost angajat al Armatei, undeva prin Turda. Și acolo ar fi avut probleme cu subordonarea și a fost trimis acasă. Dacă e așa. atunci nimic nu mă mai miră. Poate doar alegerea unei noi uniforme, cu tot ceea ce implică acest lucru.