Policlinica Tractorul din Twin Peaks

Nu am mai intrat in cladirea care adaposteste spitalul si policlinica Tractorul din ianuarie 2006, cand mama mea, bolnava de inima, era internata acolo. Pe vremea aceea priveam lucrurile cu alti ochi, mai optimisti, pentru ca si eu eram mai optimista. E normal, doar imi traia mama si aveam impresia ca viata e frumoasa. Iar pentru mama mea era valabila zicala conform careia omul sfinteste locul. Prezenta ei in acel spital macabru chiar sfintea locul si il facea acceptabil. Acum, ca sunt aproape 3 ani de cand mama mea s-a dus, lucrurile nu mai stau deloc asa. In aceasta dimineata, soarta m-a impins spre policlinica Tractorul pentru a mi se lua putin sange. Le trebuie pt nu stiu ce analize si am fost trimisa la o doamna de acolo. Ei,bine, am crezut ca am zburat inapoi in timp, in secolul 19 sau ca am nimerit in Twin Peaks. Daca ar fi aparut doamna cu busteanul nu m-as fi mirat. S-ar fi potrivit perfect cu decorul acela sinistru. Am urcat pe scari la camera 15 de la etajul 1, acolo unde este "laboratorul". O incapere burdusita cu aparatura ruginita, scoasa din uz si depozitata pe langa pereti. Parea abandonata, aruncata acolo ca si cum nimanui nu-i mai pasa de acel loc ponosit. Intr-un colt, o galeata dubioasa in care trona un mop murdar. Iar scaunul pe care m-am asezat pentru a-mi sprijini bratul era, cu siguranta, din patrimoniul istoric al Romaniei si a apartinut portarului lui Mihail Kogalniceanu pe vremea cand acesta era ministru. Nu as fi crezut ca in Romania anului 2009 cadrele medicale lucreaza intr-un astfel de mediu, daca nu as fi vazut cu ochii mei! Am fost asigurata, insa, ca intepatura si recoltarea s-au facut in conditii sigure din punct de vedere sanitar, insa nu prea stiu ce sa cred...