La mine acasă nu sunt
căpuşe. Iar dacă ar fi, aş lua măsuri pentru a scăpa de ele cât mai urgent.
La mine acasă,
gunoiul nu e strâns sub masă. Dacă ar fi, l-aş lua şi l-aş arunca departe de
casa mea.
La mine acasă nu sunt
hoţi. Dacă ar fi, aş suna autorităţile competente să vină să mă scape de ei.
La mine acasă poţi
călca liniştit, fără teama că te vei împiedica în praguri. Şi nici gropi nu
sunt. Nici alte capcane. Suntem liniştiţi acasă.
La mine acasă, banii
sunt cheltuiţi cu cap. Întâi hrana, căldura, apa caldă, curentul, apoi
telefoanele, internetul, hainele şi, dacă mai rămân, ne satisfacem câte un
moft-două. Dacă am da banii pe mofturi şi abia apoi pe pâine, n-ar mai fi casă.
La mine acasă nu avem
balconul plin cu flori exotice şi frigiderul gol. Pentru că la mine acasă
oamenii dinăuntru sunt cei care contează, şi abia apoi ce cred vecinii despre
casa mea.
La mine acasă aerul
nu e poluat intenţionat cu fel şi fel de noxe ucigătoare. Avem grijă să
aerisim, să nu facem fum şi verificăm instalaţiile de gaz.
La fel e şi la tine
acasă, nu-i aşa? Nici ţie nu-ţi plac căpuşele, nici ţie nu-ţi place mizeria,
nici ţie nu-ţi plac hoţii, nici ţie nu-ţi plac capcanele. În schimb, îţi place
liniştea din casa ta.
Am spus-o încă din 1
martie, de la lansarea candidaturii mele la Primăria Braşov, că oraşul este
casa lărgită. În acest oraş trăim noi, tot aici trăiesc toţi cei pe care îi
iubim noi. Copiii noştri se joacă, învaţă şi cresc în acest oraş, părinţii
noştri, prietenii noştri, rudele noastre, colegii noştri, cu toţii trăiesc în
acest oraş. Pentru fiecare dintre noi contează ce se întâmplă cu acest oraş. Iar
dacă lucrurile nu merg aşa cum trebuie în acest oraş şi dacă nu e bine pentru
copiii noştri, pentru părinţii noştri sau pentru noi înşine, atunci acest oraş,
pe care noi îl numim acasă, are nevoie de măsuri.
Dacă acest oraş a
fost gândit, în ultimii ani, pentru maşini şi pentru a da bine la turişti,
atunci poate că ar trebui să-l regândim şi să-l redăm oamenilor. Să facem din Braşov
un oraş prietenos cu locuitorii lui. Cu cei care spun la finalul concediului:
„mă întorc acasă”.
Acestora le propun un
oraş care să nu le mai fie potrivnic, în care să nu se mai simtă mai prejos
decât maşinile, sau decât turiştii atraşi de giratoriile înflorate, în vreme ce
oamenii oraşului nu au apă caldă, nu au trotuare, nu au locuri în care să-şi
plimbe pruncii departe de trafic.
Le propun un oraş
pentru oameni. Cu zone verzi. Cu arbori. Cu flori perene. Cu iarbă. Cu
trotuare. Cu parcuri. Cu proiecte în favoarea lor, nu a unor grupuri mici de
politicieni învechiţi în funcţii şi abonaţi la bani publici.
Un oraş civilizat, cu
mijloace de transport nepoluante. Cu parcări ecologice, verzi, care lasă
pământul să respire chiar şi între blocurile din beton.
Un oraş fără firme
căpuşă şi fără corupţi şi coruptibili cu acces la banul public.
Un oraş în care
egalitatea de şansă nu e doar un slogan, sau un vis.
Un oraş în care se va
construi cu respectarea legii.
Un oraş în care
serviciile publice vor fi publice cu adevărat.
Un oraş cu o Primărie
deschisă în toate sensurile acestui cuvânt. Vizibilă, transparentă, creativă,
pro-cetăţean.
Vă propun un prieten
în fruntea acestei primării.
Unul de-al vostru.
