joi, 4 decembrie 2008

Da-i omului putina putere pentru a vedea cine e cu adevarat

Pornind de la aceasta zicala, pot trage acum cateva concluzii. Ma bazez pe prime impresii, prin urmare este foarte posibil sa ma insel, sa mi se para, sa fie doar rodul imaginatiei mele. Dar, cu toate acestea tin sa spun ca am observat schimbari serioase pe fata catorva persoane pe cale de a deveni membre ale parlamentului. Daca odinioara erau joviale, pupacioase chiar, brusc au devenit constiente de importanta prezentei lor pe pamant si de-abia daca ti se mai uita in ochi. Nu le dau numele. Ele se stiu. Si, dupa cum spuneam, poate ca doar mi se pare. Dar mi se pare rau de tot.
Pe de alta parte, nu pot sa nu-i admir pe cei deveniti aproape senatori si deputati care, dupa aflarea rezultatului, au tinut sa le multumeasca celor care, intr-un fel sau altul au contribuit la succesul lor. Mi s-a intamplat sa mi se multumeasca pentru ca mi-am facut treaba pentru care am fost platita, iar aceste multumiri mi-au demonstrat ca nu m-am inselat atunci cand am scris, aici, pe blogul meu, ca oamenii respectivi au bun simt. Ma refer acum la Florin Postolachi sau la Gheorghe Ialomitianu, care au crezut ca, dincolo de a-mi face treaba pentru care imi iau leafa de la RTT, le-am intins lor o mana de ajutor. Si mi-au multumit pentru ea. Iar cuvintele lor ma fac sa cred ca mai e o speranta pentru noi, ca poate chiar avem in viitorul parlament, printre cele cateva sute de parlamentari, macar 100 care sa faca acolo ce au promis aici, printre muritorii de rand. Si asta, numai din bun simt.