luni, 4 octombrie 2010

ce-ar fi fost daca....

De cateva zile incoace ma framanta aceeasi intrebare, pe care o adaptez la tot felul de subiecte ori situatii, care mai de care mai ciudate si mereu fara nicio legatura una cu alta. Imi vajaie capul din cauza acestei intrebari : ce-ar fi fost daca...? Ei, si acum incepe paienjenisul de situatii in care intrebarea asta neobosita se potriveste. A inceput la birou, uitandu-ma prin geam la un personaj despre care nu vreau sa discut. Si m-am intrebat ce-ar fi fost daca in functiile decizionale dintr-o institutie ar fi fost numiti profesionisti din domeniul in care activeaza acea institutie, personaje a caror pregatire, a caror experienta sa genereze respectul subalternilor si pe cel al colegilor. Pe ideea simpla "de ce sa fie seful mai prost ca mine?". Ei, m-a framantat intrebarea asta o vreme, fara sa stiu ca e de-abia inceputul. Au urmat alti de "ce-ar fi fost daca", mult mai chinuitori. Ce-ar fi fost daca acum 6 ani as fi luat alta decizie? Ce-ar fi fost daca eram langa ea acum mai bine de 4 ani? Dar daca acum un an as fi facut altfel? Sau nu as fi facut asta? Ori cealalta? Sau daca n-as fi mers? Sau daca as fi mers? Sau daca ar fi venit? Sau daca n-as fi plecat? Sau daca n-as fi spus aia, ori aialalta? Si mi-am dat seama ca lucrurile ar fi stat cu totul altfel in cel putin 80 la suta dintre situatii. In celelalte 20 la suta ar fi fost la fel. Pentru ca, dupa atata framantare, am ajuns la o concluzie certa: nu intotdeauna putem interveni prin deciziile noastre. Insa atunci cand o putem face, avem, frate, un talent stupid de-a face lucrurile sa se-ntoarca pe dos!!!! Si cum un rau odata facut greu se mai indreapta cu un bine facut prea tarziu, de-acum incolo ma voi gandi si mai obsedant la "ce-ar fi fost daca...?", insa inainte de a fi prea tarziu.

joi, 15 iulie 2010

prea multa tristete in versurile astea...:(

Par putin altfel cantecele astea acum... Nu?


http://www.youtube.com/watch?v=4rR7LTSgcBg

http://www.youtube.com/watch?v=0dGEvhcrkpo

http://www.youtube.com/watch?v=z_QvuXKhlHY

miercuri, 26 mai 2010

un necaz nu vine niciodata singur!

Se spune ca un necaz nu vine niciodata singur! Se pare ca asa e! Guvernul s-a angajat azi, prin scrisoarea trimisa FMI, sa reduca pensiile si indemnizatiile pentru mame.
Si, ca si cum nu era destul pentru romani, tot astazi a mai murit si Jean Constantin. Cel care a umplut ani la rand sufletul de bucurie atat pensionarilor, lasati fara 15 la suta din pensii, cat si mamelor, mai sarace de-acum tot cu-atat. Categorii care erau, spuneam, triste destul din cauza masurilor anticriza.
Odihneste-te in pace, maestre! Iti sunt recunoscatoare pentru hohotele de ras pe care mi le-ai provocat in copilarie. Distreaza-i de azi si pe cei din ceruri si petrece eternitati minunate langa Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Dem Radulescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Puiu Calinescu si, de ce nu, mama mea!Care te-a admirat mult.