luni, 7 decembrie 2009

Jurnal posibil al candidatului Mircea Geoana

Amicul meu Flavius Obeada mi-a trimis in email textul de mai jos. Am decis sa-l transform intr-o postare pe blogul meu, pentru ca este absolut perfect si nu mai are nevoie de niciun comentariu. Ca sa nu mai spun ca, desi pare o gluma, el chiar poate fi luat in serios, ca pe un posibil scenariu inspirat din fapte reale...Uuuuf! Viata bate filmul, asta e sigur!

JURNALUL CANDIDATULUI CARE A PIERDUT


• Ora 21. Am castigaaaaaat!!! L-am invins pe Basescu cu 52-48, frate, o sa-l trimit la taiat de stuf in Delta, la Vantu, voi reforma Romania, voi anula toate taxele si impozitele care ma incurca de cate ori trebuie sa ies la televizor sa vorbesc oamenilor care m-au votat si carora le multumesc.Asta e victoria lui Crin si a lui Hrebengiuc, desi e victoria mea. Sunt fericit, va pup si ne vedem la nationalizare !



• Ora 21.30. Am castigat ! L-am invins pe marinar, poate nu chiar cu 52-48, dar sigur cu 51-49. O sa-l trimit la taiat stuf in Delta sa se invete minte, da` o sa il tratez cu respect si o sa`l dezleg doua ore pe zi. Am vrut sa cobor taxele si impozitele, da` nu am cum, ca m-au sunat de la FMI si mi-au spus ca nu-i voie si ca imi trag una peste degete daca ma prind ca umblu la fiscalitate. Ei, important e sa-i umilesc pe nenorocitii de pedelisti. Le mai multumesc odata lui Crin si celorlalti pentru victoria mea



• Ora 22,00. Bai, tata, sunt convins ca am castigat, fie chiar si la mustata. 50,1 la suta sa iau eu, restul nu ma intereseaza. Chioru` naibii se lauda cum ca…Fereasca Dumnezeu ! N-o sa-l trimit chiar la stuf, da-l naibii de marinar, da`, cat pot, il fac sa se simta mic in fata mea. O sa ii ofer la misto un post de directoras in Ministerul Transporturilor, la biroul unde se vor primi dosarele pentru licitatiile pe care le vor castiga oamenii mei. Cat despre impozite, baietii de la FMI au strigat « Caca ! Nu te apropia de taxe ». Cand le-am spus ca ma gandesc sa le cresc, au zambit si m-au poftit sa le arat calculele. Sa nu uit sa ii trimit un mesaj lui Crin in care sa ii spun cateva cuvinte de multumire.



• Ora 23.Treaba e mai conplicata. E ca si cum as fi castigat, da` de fapt gurile rele zic ca am pierdut. In fine, nu vreau sa ma gandesc acum la asta. E mai important sa imi fac Guvernul. Johannis nu-mi raspunde, da` mi-a scris ca o sa ma sune el, sa nu-l mai deranjez o vreme. Vantu nu-i acasa, ca tare as fi avut nevoie de un masaj. Desi ultima data, cand m-a pus sa-i masez talpile si ceafa, parea tare bucuros. Acu uite ca nu raspunde…M-am gandit si la taxe mai bine. Da-le dreaq, le dublez ca alta varianta nu este. Da` numai pedelistilor, sa se invete minte. Lui Chioru, o sa-i dau totusi un post de ministru, ca sa vada ca nu am nimic de impartit cu el. Nu-l mai sun pe Crin, da-l naibii de Mireille Mathieu. Sa-l sun ca sa-i spun ce ?



• Ora06,00. Futu-i ma-sa, ca am ratat si alegerile astea. Am fost totusi 11 ore presedinte. N-am apucat sa fac vizite in strainatate in tinpul mandatului , da` le-am scris celorlalti sefi de state sa vina in vizita rapid in Romania. Si sa faca bine sa vina in urmatoarele 4 ore, ca sa ma mai prinda Presedinte. Din 147 mailuri, 146 mi s-au intors cu un mesaj din ala automatic in care mi se multumeste pentru mesaj si ca in masura in care agenda presedintelui va permite, voi fi sunat in urmatoarele luni de zile. Acasa insa mi s-au dat toate onorurile de stat. Cativa sclavi adusi de la partid au dansat Hora Unirii in costume traditionale, iar doi tristi au imitat ciocarliile. Unul deghizat in ministru de finante m-a intrebat ce sa faca cu impozitele. I-am spus sa le urce de 10 ori, da-i dreaq de sarantoci. O sa-l sun totusi pe Crin, sa-i multumesc ca din cauza lui am pierdut si alegerile astea. Ca mai mult m=a incurcat….



• Ora 07,00. Cred ca am sa abdic. Desi tara ma vrea, BEC nu confirma rezultatele voturilor. Chiar, unde se duc presedintii cand se duc ? Domnule Basescu, stiti ca eu v-am iubit intotdeauna. Vantu si Patriciu m-au pus sa ma comport asa, stiti asta….La Externe aveti pe cineva dom` Basescu ?

miercuri, 28 octombrie 2009

Adio,Mitel! Deja-mi lipsesti!

Mi-a murit un prieten drag. Si a fost ingropat...ieri. Mitel Popescu! Nici macar nu am ajuns la inmormantarea lui. Nici macar o lumanare nu i-am aprins. Asta, in ciuda faptului ca lui ii datorez tot, sau aproape tot ceea ce am si ceea ce sunt acum. In ciuda faptului ca mi-a schimbat destinul cu sfaturile lui, cu sprijinul lui total si neconditionat si cu increderea totala pe care a avut-o in mine ani la rand. Am multumirea ca am reusit sa-i spun vorbele astea si lui, personal, de mai multe ori. Numai ca, de fiecare data le primea, zambind asa cum numai el stia, cu intreaga fata si mai ales cu ochii, negand contributia lui. "Ei,lasa, acum ma flatezi. Am avut si o baza buna. Am avut si aluat bun pe care sa-l coc", imi raspundea el atunci cand se intampla sa-l prezint cuiva cunoscut drept "Ziaristul Mitel Popescu, prietenul meu bun care m-a facut ceea ce sunt si m-a invatat tot ce stiu". Imi amintesc ultima ocazie in care l-am intalnit. Pentru ca pana si atunci m-a ajutat. Pentru ca si atunci, daca nu ar fi fost acolo, nu as fi reusit atat de bine cum am facut-o avand sprijinul lui. Este vorba despre intalnirea "sagunistilor" care au absolvit in urma cu 50 de ani. Era si el unul dintre absolventi. Nu se potrivea cu decorul, pentru ca nu arata varsta fostilor sai colegi. Credeam ca este in sala pentru a scrie despre eveniment, cand m-a lamurit: "Asta ca sa vezi cat sunt de batran". Pentru ca eu nu-l stiu batran. Imi amintesc de el fataindu-se pe scaun, plin de energie, pentru ca niciodata nu avea timp suficient pentru a se relaxa. Alergand pe jos dintr-o directie in alta, cu o sacosa in mana, prins intre o lansare de carte sau un vernisaj si un comision pe care il facea unei doamne dragute. Sarmant si cu succes la femei. Educat, cult, atent cu vorbele si cu gesturile. Gata oricand sa te corecteze atunci cand ti-a scapat un cuvant nepotrivit. Mi s-a intamplat de multe ori, pentru ca mi-a fost coleg sau sef aproape toata viata mea de gazetar, din 1989 incoace, de la revista Astra, unde eu eram un mus pe langa greii literaturii romane si brasovene care semnau in respectiva publicatie. Si unde Mitel Popescu era o persoana importanta. Dar, revenind la sagunistii de-acum 50 de ani, prin iulie-august m-am intalnit cu Mitel pentru ultima oara. M-am bucurat ca l-am gasit in sala, pentru ca stiam ca ma voi descurca si cu stirea aia. Mi-a explicat, in fata camerei, cum era viata de liceu fara fete, care sunt fostii colegi care au devenit persoane importante, mi-a oferit numele, functii, absolut tot, dupa care mi i-a scos din sala pentru a le lua sincroane la tv si radio. Mi-a structurat stirea si mi-a spus ce e important si ce nu, asa cum a facut de multe ori de-a lungul vietii mele de gazetar. Si mi-a cerut, in schimb, sa-i dau, pe un cd, stirea difuzata pe postul de televiziune la care lucrez. Fireste, nu am facut lucrul asta. M-a cautat si nu m-a gasit. Eram pe teren, dupa fleacuri. M-a sunat si nu m-a gasit. Eram in discutii despre fleacuri si telefonul era pe "silentios". Iarta-ma, Mitel! Poti? Iti datorez atatea si ai plecat lasandu-ma si mai indatorata in fata ta, fara posibilitatea de a ma revansa. Povara cu care raman. Adio, Mi(ti)tel! (Radeai cand iti spuneam asa). Deja-mi lipsesti!

vineri, 22 mai 2009

Punct. Ora bilantului.

Vi s-a intamplat vreodata ca atunci cand se schimba radical ceva in viata voastra, adica vi se intoarce viata cu fundul in sus si va vedeti in situatia de a o lua de la capat sa faceti, asa, doar pentru voi, un bilant al lucrurilor care va reprezinta? Asta daca ati fost in situatia asta...
Ma gandeam, deunazi, ca anul asta a inceput cam prost si ca nu este adevarat ca ce incepe prost se termina si mai prost. Dar, sa revenim la bilantul despre care vorbeam, idee care mi-a venit dupa niste experiente traite si in urma carora am simtit nevoia sa delimitez bunul de ne..bun. Si ma gandeam ca toata viata mea nu am fost decat ziarist. Chiar si cand nu am fost ziarist, eu tot ziarist am ramas. Pentru ca in cei...19 ani de presa am renuntat de cateva ori la meseria asta, lovita ba de oboseala, ba de lehamite, ba de gandul infantil ca trebuie sa fac o schimbare majora. Am renuntat pt a fi, 3 luni, referent la Protectia Copilului, ori PR la Roman SA, pentru vreun an. De fiecare data am fost trista si am tanjit dupa ceea ce lasasem in urma. Acum, ma gandesc ca am muncit atata, contra timp, in soare, ploaie, vant sau ger, ca am avut sefi buni, rai, prosti sau destepti, patroni asisderea si ca, dupa atata zbatere, lucrurile materiale care imi apartin cu adevarat sunt destul de putine. In schimb, am ceva ce nu as fi avut daca as fi urmat orice alta cale. Am ce povesti, fratilor! Am povesti cat sa scriu 5 carti, lucru pe care, probabil, il voi face vreodata.
Si am o meserie. Asta.
Am amici inteligenti, dar prieteni putini, am dusmani puternici, dar respectuosi, am posibilitatea sa rezolv nimicuri printr-un simplu telefon, doar pentru ca ma numesc Mariana Sebeni, dar nu am timp sa ma ocup de adevaratele probleme ale mele sau ale familiei mele, am cunostinte in aproape toata lumea si am vazut aproape toata lumea. Si am descoperit cateva lucruri care ma definesc si care fac din mine un om:
In primul rand, Bogdan!
Apoi, ma pot uita in ochii oricui, fara teama, sigura pe mine, pentru ca nu ma tem de nimic, ma pot opri din timp in timp pentru a-l asculta cantand pe Gheorghe Dinica, sau pe Nelu Ploiesteanu, cantandu-mi despre carciumi triste, ori iubiri pierdute, pe Eric Clapton sau pe Johnny Cash, ma pot bucura de 7 zile diferite pe saptamana,zile care nu seamana una cu alta decat daca sunt in concediu, si am onoarea de a va avea pe voi aici, pe blogul meu. 3000...
Asta da bilant!

luni, 4 mai 2009

Noua generatie de politicieni rurali si nevestele lor...(PS, Sondaj ad-hoc: ne trebuie o Politie a blogurilor, sau nu?)

Nu stiu cum m-am trezit, dintr-o data, in mijlocul unei dispute pe care nu mi-o doream, nu o inteleg si care nici macar nu are avantajul de a fi sau de a deveni vreodata constructiva. O disputa suburbana, pornita din amalgamul de ganduri care incap intr-un cap mic, dar in care mintea sta lejer. De obicei nu alimentez vreun dialog cu astfel de persoane, din mai multe motive, stiute de majoritatea dintre voi care v-ati confruntat cu astfel de situatii: ma plictisesc repede in absenta unui interlocutor, nu am rabdare si nici calitatile unui dascal pentru a incepe sa explic cu alte cuvinte ce am spus si de ce am spus la un moment dat, ori, pur si simplu pt ca imi dau seama repede in ce directie o va lua situatia. Ei, dar ceea ce mi se intampla de cateva zile incoace chiar m-a incitat. Si asta pt ca vine din cercuri asa-zis politice, dinspre oameni care chiar cred ca ar putea fi vreodata liderii unei comunitati careia sa-i reprezinte interesele. Sau dinspre nevestele acestor oameni. Da, da, pentru ca m-am pomenit pe blog cu un comentariu lasat de o nevasta de politician, nevasta posesoare de blog din care am aflat ca este ambitioasa si ca-si iubeste sotul...Dar si alte informatii, la fel de..."interesante".Totul a inceput la antepenultima postare (dracu` m-a pus s-o scriu!) cand o doamna mi-a lasat un comentariu acuzator din care reiese ca nu a inteles nimic din ce am scris. Si a continuat la penultima postare, cand acuzatiile si jignirile au continuat. Nestiind exact cu cine am de-a face, am raspuns, ca sa nu creada femeia ca nu am replica. Si am precizat, cat de civilizat si de politicos m-a dus pe mine capul, ca se inseala. Comentariile si raspunsurile se pot vedea, aici, pe blog, fiind la locurile lor si acum. Ei, m-am gandit sa intru pe blogul politicianului si pe cel al nevestei lui, pt ca, da, au blog!!!Soc! Nu-mi venea sa cred ce citesc! Si am luat decizia sa ignor rautaille, pt ca sunt venite din partea unora carese incadreaza in profilul de la inceputul acestui comentariu. Dar, credeti ca se poate asa ceva? Nu. Atacurile au continuat si aici, si pe alte bloguri frecventate de mine. Si pe blogul politicianului, care se bucura de vreo 40 de accesari, pe care, personal, le pun pe seama sotiei. Ei, am la dispozitie si mostre: uitati-va, cititi-le si luati aminte la ele, pentru ca sunt pline de continut.

Ramona spunea...
AUZI,FUFO,ti-ai revenit?tu vorbesti de greseli de ortografie?Eu ma bucur cand vad o proasta mai mare ca mine !

Acest atac are si o replica din partea mea. Nu insist asupra ei, dar va asigur ca e cat se poate de civilizata. Dar ...fara rost. Insa sa reproduc fraza care a determinat un astfel de comentariu. Iata de la ce a pornit mesajul de mai sus, cel cu fufo si cu proasta...

(...)nu te cunosc, nu ma cunosti, deci nu inteleg de ce ma judeci si ce iti da dreptul sa stabilesti cum apreciez eu oamenii, ori pe ce calapod(nu calapot) ii pun si in ce fel. nu stiu sa ne fi vazut vreodata, si nici sa ne fi vorbit. motiv pt care nu inteleg atitudinea ta si mina de om care stie ce spune.

Fireste, replicile au venit din ce in ce mai dure....Si nu mai spun ca sti s-ar fi scris, in contextul asta, stii. Nu o spun, pt ca cine stie ce mai provoc

Ramona spunea...
Vezi ,daca nu eram eu,mancai paine uscata,asa,ar trebui sa-mi multumesti.Nu am pretentii de la asa zise ziariste(mi-e rusine sa scriu cuvantul asta raportat la persoana ta)care se cred ,sti tu ... .Radio Romania Actualitati,a fost ora 8.Sunt multe ca tine, sunt platite ca sa ce?Sa faca umbra pamantului degeaba !Vezi,datorita tie,nu mai platesc abonamentul RADIO.Si sa nu te afecteze,cota cuvenita tie,ti-o voi trimite prin posta.
03 mai 2009 22:56

Dupa care mi-a telefonat la ora 8.00. Dormeam, dupa o noapte in care am stat treaza pana la ora 4, intr-o zi in care, in concediu medical fiind, aveam o stare fizica nu tocmai buna. I-am spus vreo doua-trei sau patru si am refuzat sa-i raspund celorlalte apeluri isterice. Dar m-am pomenit cu mesaj aici. Care contine virgula acolo unde stim cu totii ca nu se pune.Intre subiect si predicat...

Ramona spunea...
Stimata doamna,sebeni,voi face in asa fel ca inregistrarea telefonica in care d-vs vorbeati ca la usa cortului,sa fie auzita de toate persoanele care inca mai cred ca esti o doamna.
03 mai 2009 23:17

Dar la ce m-as fi putut astepta de la cineva care posteaza astfel de mesaje...?De care nu beneficiez doar eu...Cu exceptia primului, celelalte le sunt adresate unora care, ca si mine, au avut o reactie...

Ramona said...
@sebeni Dupa cum arati,mi-a spus sotul meu ca esti tare in gura dar sa sti ca el este tare acolo unde trebuie si nu tine gura deschisa ca ai putea sa ai satisfactii!
4:01 AM
Ramona said...
@anonim Ba,n-ai taiat tu lemne,cati pomi a plantat Borcea.Hahalero,da-ti numele ,mai fatuco !
4:04 AM
Ramona said...
Ba,baiatule,ma doare exact unde nu ma arde soarele de parerea ta.Tu n-ai sa ajungi niciodata un BRAND,ca DAN BORCEA.
4:12 AM

Brandul Dan Borcea? (no comment)

Ramona said...
Ofticatu,ofticatu !Titlul este beton.Tu,in ce mod tratezi libertatea de exprimare?Si, vezi ,pana si tu esti de acord cu ce spune Borcea.Acum ca vedem cu totii ca te plangi ca o baba,nu-mi ramane decat sentimentul de mila

Si uite asa am ajuns sa incerc sa intru pe blogul stimatei sotii. Accesibila e doar prima pagina. Din care am aflat lucruri interesate, pe care doresc sa vi le impartasesc si voua: Cartile preferate sunt, pe primul loc, cele de 66 si de poker.

de 66 si poker)
Rosu si negru
Crima si pedeapsa
Chipul fara masca
Spionaj si dantela veche
Pe urmele destinului
Amantul doamnei Chatterley
Delirul
Baritina
Meridianul albastru.

Pe lista blogurilor ei, pe un onorant loc I se afla Blogulusebeni. F tare. Nu doreste nimeni aceasta pozitie, pe care, evident, nu o merit?! Urmata de blogul ...brandului, adica al sotului.

Bloguri pe care le urmăresc
blogu`lu`sebeni
DAN BORCEA
Parerea lu' Eftimie
ramonaborcea.blogspot.com
Sebastian Dan
Vorba lui Cicălete
Fotografie

Vedeţi mărimea completă
Persoană de contact
printEmail("blogborcearamona@gmail.com.biz");

Email
ramonaborcea@gmail.com (Google Talk)

Dar, cand sa invat si eu ceva din emanatiile mintii stimatei, surpriza!

Blogul a fost eliminat
Blogul de la adresa ramonaborcea.blogspot.com a fost eliminat.

Pentru a ma consola, am dat fuga pe blogul politicianului. O spun inca o data: nu am auzit de brandul acesta, nu l-am vazut niciodata, nu am schimbat vreodata vreo vorba cu domnia sa. Cu toate acestea... Anonimi din toate tarile, uniti-va!

skip to main skip to sidebar
DAN BORCEA
CUVINTELE TREC DAR FAPTELE RAMAN


02 mai 2009

CE MAI FACETI, ANONIMILOR !
Mai lasati gramatica, ca orice prost gaseste nod in papura.Comunistilor,nu ma mir ca nu aveti Dumnezeu,trebuia sa va bucurati simbolic de mici si bere.Nu e prost cine primeste,e destept cine da.Am fost la pescuit,m-am relaxat si ca sa va ofticati ,am prins si peste !Cum o bucurie nu vine niciodata singura,m-am minunat deschizand calculatorul vazand logoreea voastra.Daca nu m-am luat de voi,de ce v-o cautati ?Special pentru tine securistule,grija mare,iar draga Sebeni,mai uita-te si tu in oglinda ca tare rau arati.Voi stiti sa scrieti dar niciodata nu o sa ajungeti sus in piramida politicii.

Asa, sunt urata, sunt nashpa, sunt varza, praf sau orice alt termen doreste brandul sa folosesc in locul sau. Asa, si? Dar sa aflu ca-mi da lectii precum acestea, chiar ca nu ma asteptam. Adica...uf, iar ma gandesc la prostii! Priviti ce invitatie imi lanseaza (fara cratima obligatorie atunci cand o pomeneste pe mama mea, moarta de 3 ani) brandul:

Sebeni,era sa te uit,te-a facut maicata ziarista?Miercurea si vinerea de la 17 la18 tin meditatii la tinut pixul in mana ,iar martea si joia ,repetam la microfon.

Iar acest personaj, care are vreo 40 de vizitatori pe blogul sau in care arunca in toti mizeriile sale, se autointituleaza om politic, membru al unui partid istoric.

Motiv pentru care va propun un sondaj ad-hoc: e nevoie de o "politie" a blogurilor? Da/Nu?

marți, 14 aprilie 2009

Cum se poate schimba sistemul de valori?

Am obiceiul de a intra zilnic pe blocul meu pentru a accesa blogurile celor pe care ii urmaresc si de care, peste zi, mi se face dor. Astept cu nerabdare sa ajung acasa, sa ma linistesc si sa vad ce au mai scris colegii mei. Blogurile acestea, asemeni ziarelor de dimineata, langa cafea si tigara, au devenit un fel de ritual, de fitza sau de tabiet. Ma rog...
Astazi, insa, m-am decis sa vorbesc despre un subiect extrem de privat, in ciuda faptului ca nu imi sta in fire sa ma expun in felul acesta. O fac acum din mai multe motive: as vrea sa trag un semnal de alarma si sa determin cat mai multe femei sa isi verifice starea de sanatate; mi se pare interesant cum o spaima cumplita, cum gandul sfarsitului, ori criza de timp in care intri, brusc, la un moment dat, iti schimba sistemul de valori. Asta am patit eu in ultima vreme si am ajuns sa cred ca suntem atat de trecatori, incat nu merita sa acordam atentie lucrurilor cu-adevarat marunte, in vreme ce ignoram lucrurile cu adevarat importante. Si, nu in ultimul rand, mi s-a oferit ocazia de a alege prietenii de amici si cunostinte, dar si de a mi se confirma ca sangele apa nu se face.
Ei, bine, cu aproximativ o luna in urma un medic renumit din urbea noastra m-a anuntat ca "s-ar parea" ca sufar de cancer de col. Vestea asta a cazut peste mine cu efectul unui baros in moalele capului. Am fost indrumata spre o alta clinica si supusa mai multor teste. Ca tot veni vorba, m-au costat o caruta de bani, numai pentru o analiza platind 7 milioane de lei si ma intreb acum ce fac femeile care nu au banii astia? Asteapta sa moara? Lucru posibil, cata vreme Romania este campioana europeana absoluta la mortalitate din cauza acestei boli. Paradoxal, rezultatele testelor s-au lasat asteptate 11 zile cumplite. In tot acest timp, in vreme ce ma framantam ziua si ma intorceam pe toate partile noaptea, am citit tot ce mi-a cazut in mana legat de acest subiect. Si am aflat ca speranta de viata ar fi de doar 7 luni. Ce sa fac mai intai in 7 luni? M-am gandit imediat la fiul meu si la toate lucrurile ramase incurcate in viata mea, cum ar fi proprietati neintabulate, succesiuni nefacute, alte rahaturi care trebuiau rezolvate urgent pentru ca el sa nu intampine greutati dupa moartea mea. M-am gandit inclusiv la locul unde ar putea sa ma inmormanteze, si am ajuns la concluzia ca-i va fi foarte greu sa se descurce intr-un oras precum Brasovul, unde locul in cimitir costa mii de euro. Intre timp, am descoperit ca cei pe care contam de fapt au fugit primii la aflarea vestii ca as putea avea probleme serioase, care implica nu doar bani pt medici si medicatie, ci si alte eforturi. Dar am avut surpriza sa descopar ca cei pe care ii credeam departe, ocupati cu viata lor si complet neinteresati, sa sara in ajutorul meu si sa se puna la dispozitia mea total, atat cu relatii, gesturi si bani, cat si cu trupurile lor.Pentru ca mi s-au oferit inclusiv sange si bucati din orice organ in caz ca un eventual transplant mi-ar folosi la ceva.
Oameni buni, viata este atat de surprinzatoare, incat nu se compara cu nimic altceva. Si a fost nevoie de aceasta boala pentru a afla ca fiul meu s-a maturizat frumos si ca este cea mai sigura investitie pe care as fi putut-o face in viata asta. M-a coplesit! Atat cu interesul lui pentru sanatatea mea, cu vorbele de incurajare,dar mai ales cu dorinta lui de a discuta cu medicul despre boala, de a discuta cu medicul pe marginea analizelor, de a cauta un alt medic, pentru inca o opinie si tot asa. Am descoperit ca am o familie extraordinara, un frate si o sora castigata prin fratele meu, dar si prieteni vechi care, desi s-au imprastiat prin tara si prin lume, sunt oricand gata sa lase tot si sa mi se alature, cu mana de ajutor intinsa. Dar, mai presus de toate astea, am inteles ce e important si ce nu. Acum, altfel apreciez pomii infloriti, pentru ca ar fi putut fi ultimii, altfel ma bucur de un parfum scump, pe care il folosesc, nu-l mai pastrez, cata vreme nu se stie niciodata ce va fi mai incolo, altfel fac fata vorbelor rautacioase, pe care stiu cum sa le ignor si sa nu le permit sa-mi strice ziua, pentru ca e pacat sa stric o zi buna, cata vreme nu se stie cum va fi maine. Ma uit in jurul meu si vad oameni agitati, ingrijorati, incrancenati si mi-e mila de ei, pentru ca nu stiu cat sunt, de fapt, de fericiti, deoarece nimeni nu le-a pus deadline pe viata.

P.S.Vineri incep tratamentul si am renuntat la "AMR 7 luni". Se pare ca D-zeu are alte planuri cu mine si ma mai lasa o vreme prin zona.

vineri, 6 martie 2009

Hai sa ne laudam!

Citeam azi pe blogu colegului meu Eftimie, baiat bun, de-al nostru, cat de tare este el ca, odata cu blogul pe care si l-a facut, l-a bagat googleul in "carti" ca sa zic asa. Apoi si-a oferit o bere, asa, ca o merita, nu? Mai, si ma gandeam ca eu sunt pe google de vreo cativa ani, nu cu blogul, ci cu articole din ziare, relatari pt BBC si alte chestii muncite, si inca pe parcursul mai multor pagini. E drept, ca blogul apare, acum, pe primul loc. Dar conteaza mai mult ce e dupa....


blogu`lu`sebeni
Mariana Sebeni: Brasov, Tara Barsei-Transilvania, Romania: Jurnalist in continua devenire, mereu surprins de viata. Vizualizaţi profilul meu complet ...blogulusebeni.blogspot.com/ - 73k - În Cache - Pagini similare
Blogger: User Profile: Mariana Sebeni
Mariana Sebeni. Gender: Female; Astrological Sign: Aries; Industry: Communications or Media; Occupation: jurnalist; Location: Brasov : Tara ...www.blogger.com/profile/17027749134983685477 - 8k - În Cache - Pagini similare
Cerbul de Aur - Index - Monitorul Expres Brasov
În prima seară a festivalului, în data de 3 septembrie, după recitalul artiştilor ... Pagina: Cerbul_de_aur; Autor: Mariana Sebeni; Data: 20.08.2008 ...www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&set=arhiva&p=cerbul_de_aur&l=60 - 32k - În Cache - Pagini similare
MIX TV SPRIJINĂ FRUMUSEŢILE AUTOHTONE… Sorin Bâscă
Comment by mariana sebeni — January 19, 2009 @ 5:03 am. hai, ca esti tare!!! m-am amuzat copios! Comment by clau p — January 20, 2009 @ 5:46 pm ...www.sorinbasca.ro/2009/01/mix-tv-sprijina-frumusetile-autohtone/ - 27k - În Cache - Pagini similare
BBCRomanian.com
gripa aviară. În judeţul Braşov s-a trecut la sacrificarea în masă a păsărilor - foto Mariana Sebeni ... foto Mariana Sebeni ...www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060518_gripa_aviara.shtml - 25k - În Cache - Pagini similare
EXPERTERM - Instalatii termice , electrice si sanitare. Service ...
Dupa cum relateaza colaboratoarea BBC la Brasov, Mariana Sebeni, au fost inregistrate si cazuri extreme, care nu au putut fi explicate de furnizori. ...www.experterm.ro/toate-stirile/stiri-diverse/rezultatul-controalelor-la-centralele-termice.html - 30k - În Cache - Pagini similare

miercuri, 25 februarie 2009

Pe fruntea mea scrie "VICTIMA"!

La finele saptamanii trecute, trei indivizi au reusit sa-mi dea programul si bugetul peste cap. Pe la miezul noptii s-au asociat, in haita, si in timp ce unul s-a postat intr-o intersectie de unde vedea inspre doua strazi, iar altul in alta, de unde vedea spre alte doua strazi, un al treilea a spart geamul portierei din dreapta a masinii mele Opel, a intrat in masina si a smuls casetofonul din masca distrugand totul in jur. Ei, am chemat politia si am facut ce ar face orice om care mai crede, inca, in autoritati. Dar abia apoi am realizat cat de greu imi cade aceasta spargere. Masina a ramas in fata blocului, unde era parcata, sub geamurile vecinilor mei, fara geam la portiera. Gaura lasata de lipsa geamului parca te invita inauntrul ei si m-am perpelit toata noaptea gandindu-ma cum vin aia inapoi si urineaza pe banchete, sau le taie cu lama sau...scenariile continuau in acelasi stil. Si cum a doua zi era sambata, nu am gasit deschis nici un magazin de geamuri auto. A mai urmat o noapte grea, in care masina mea a ramas afara, fara geam, invitandu-te inauntru sa-ti bati joc de ea. Spun asta pentru cei care, asemeni mie, au luat un credit din banca pentru a-si cumpara masini pe care le tot achita in urmatorii 7 ani. Astia inteleg...Ei, colac peste pupaza, in aceeasi simbata, imediat dupa spargere, la Predeal se anunta liderul PNL C.P.Tariceanu, iar cei de la job ma trimisesera acolo. Cu ce sa ma duc? O problema pe care, daca hotii aia m-ar fi ocolit, nu as fi avut-o. Pentru ca imi place sa imi vad de treaba mea si sa-mi asigur cele trebuincioase, pe principiul fagarasean "sa aiba omul lucrul lui". Dar, ce te faci cand, desi faci eforturi pentru a avea lucrul tau, nu esti lasat de altii sa traiesti?!. Ma rog, e o intrebare retorica, nu astept vreun raspuns...Si, in timp ce fierbeam eu in suc propriu facand calcule peste calcule privind costul geamului, costul montarii lui, costul foliei, pentru ca pe celelalte am folie, costul casetofonului, costul reparatiilor la bord, mi-am amintit ca nu este pentru prima oara cand o gasca de netoti imi da viata si bugetul peste cap. De-a lungul vietii mele am avut...4 masini. Toate, fara exceptie, mi-au fost devalizate de hoti. Ba, intr-o iarna, dupa ce au spart-o de N ori pana s-au saturat, mi-au furat ambele roti din spate, lasandu-mi masina cu portbagajul deschis si intr-o pozitie chiar amuzanta, asa.."cu dintii in sus". Am injurat de N ori langa masini in asteptarea politistilor sau in cautarea unei alte solutii pentru a ma deplasa incolo si incoace. Momentul culminant a fost, insa, acum 4-5 ani cand mi-au spart casa. Nu au putut intra in ea din cauza celor doua incuietori, asa ca au scos tocul usii si usa cu totul. Si au transformat locuinta mea intr-un spatiu complet deschis. Toata distractia lor m-a costat cateva milioane bune, pentru ca am cumparat o usa noua, mai scumpa si mai sigura, am cumparat materiale de constructie,vopsele si scule, am platit zidari si zugravi si, in final, am rezolvat problema, desi nu aveam buget pentru asa ceva si nici chef. Mai mult, in momentul spargerii eram in concediu, plecata din localitate si nenorocitii aia mi-au dat peste cap atat concediul meu, cat, mai ales, vacanta copilului, pe care l-am luat dupa mine pentru a pazi bunurile din casa noastra fara usa. E clar, nu exista indoiala, e evident ca, pentru hotii care si-au facut un obicei din a ma fura, pe fruntea mea scrie "victima". Se poate ca eu sa-mi merit soarta, pentru ca nu am fost in stare sa gasesc o solutie sa-i tin departe de bunurile mele. Masina mea e singura careia i s-a spart geamul, casa mea e singura vizitata vreodata, in zona, de hoti, iar eu sunt o victima perfecta pentru ca atunci cand politistii i-au gasit pe cei care mi-au spart locuinta, mi-au luat usa si mi-au provocat atatea neplaceri eu m-am lasat impresionata de cateva lacrimi si mi-am retras plangerea, lasandu-i nepedepsiti. Pentru ca am crezut mereu in acordarea celei de-a doua sanse. Acum, ca mi s-a dus buha in randul infractorilor, regret amarnic momentul de slabiciune. Ma costa prea mult!

luni, 16 februarie 2009

Jonathan Kalthoebers. JK. Sau cum un copiator traieste ca un star

Ghinionul a facut ca eu sa pic de serviciu taman in week endul cu Valentine`s Day. Nu ca as fi pierdut, cu munca, vreo mare pupaceala, doamne fereste! Ceea ce vreau sa spun e ca am vazut, vineri si sambata, oameni si fapte care mi-au zdruncinat sistemele de valori in care credeam. Nu mai departe de vineri seara, la un club de fitze, Kasho, parca, de la ultimul nivel al My Place-ului, am filmat concertul sosiei lui Robbie Williams. Un olandez caruia nu-i place munca, dar nici sa se spele pe sine, sa gateasca, sa faca necesarele cumparaturi si nici vreo alta treaba casnica s-a gandit sa profite de pe urma asemanarii cu vedeta. "Mereu mi-am dorit sa fiu propriul meu sef. E mult mai usor sa fii Robbie Williams decat sa fiu eu insumi, pentru ca eu sunt un adevarat dezastru: nu ma spal, nu gatesc, nu fac cumparaturi nici macar nu-mi suport prietena. Locuiesc cu mama pentru ca ea are grija de mine", ne-a spus, nonsalant, sosia, pe numele sau Jonathan Kalthoebers. E drept, tre sa fii norocos sa ajungi unde a ajuns el. Presa statea la coada la sincroane, cazarea la Brasov a fost gratuita, la 3 stele, lumea in discoteca il astepta, afacerea a mers in seara aia samd. Dar, sa nu uitam ce spune el despre sine insusi...ca ar fi un adevarat dezastru ca om. Cu toate acestea, traieste ca un star, arata ca un star, e perceput ca un star, se comporta ca un star. Totul, pentru ca urmareste concertele adevaratului star, ii imita miscarile, atitudinea, vocea si muzica. Un pret mult prea mic pentru o astfel de viata.
Spuneam ca-mi zdruncina sistemul de valori. Pai, cum sa nu? Eu credeam ca trebuie sa faci ceva serios in viata pentru a ajunge undeva, sa tragi, sa te spetesti, sa muncesti. Pe buna dreptate ma poate injura copilul meu, pentru ca i-am bagat o viata in cap prostii de genul "Fii tu insuti, nu imita pe nimeni, nu te lasa dus de gloata, fii original, nu ceda in fata nimanui si nu lasa pe nimeni sa te schimbe pentru ca esti bun asa cum esti". Doamne, cate prostii! Si acum bietul baiat invata, munceste si are griji si un sistem de valori care il va incurca mereu.

joi, 15 ianuarie 2009

Dialog intre un chelner de pe litoral si un turist din Brasov: "Ziceti". "Te bag in p..ma-tii! Iti mai zic?".

Cel mai sexy, mai elegant, mai fitos si mai blond ministru pe care Romania l-a avut vreodata la Turism ne indeamna sa fim patrioti si sa mergem numai in statiuni de pe plaiuri mioritice pentru ca banii nostri sa nu ajunga pe mana capitalistilor imbuibati din Austria, Turcia, Italia, Grecia sau alte astfel de locuri spurcate, care nu fac altceva decat sa deschida ochii romanilor si gustul lor pentru confort si civilizatie. Avantajele sunt nenumarate. In primul rand, banisorii romanesti raman aici, la Romanica, tara care are nevoie de ei acum, in vremuri de restriste. Apoi, nimeni nu ne-ar mai baga prostii in cap, asa cum fac nemernicii de austrieci sau chiar de turci sau greci, care, atunci cand te vad ca le treci pragul, iti zambesc cu toti dintii, iti spun "bine ai venit!", te saluta in limba ta cand afla ca esti roman si iti ofera ce au mai bun prin bucatarie. La preturi cinstite. Am trai numai cu ai nostri,am vedea numai lucruri de pe la noi, am asculta numai muzica de-a noastra si ne-am recapata mentalitatile de slugi avute pana nu demult, astfel incat ne-am simti datori sa le multumim noi chelnerilor la finalul mesei pentru ca au fost draguti si nu ne-au injurat sau, daca avem noroc, nu ne-au scuipat in ciorba. Tin neaparat sa-i povestesc scumpei noastre reprezentante in guvern un incident real petrecut acum citiva ani, cand inca doream sa-i dau litoralului romanesc o sansa, pe o terasa din Mamaia.
Era in vara anului 2004 si nu stiam ca este pentru ultima oara cand calc pe nisipul capcanat al litoralului romanesc. Eu si sotul meu fusesem invitati de un prieten sa petrecem o luna de zile acasa la acesta, impreuna cu sotia sa si fetita lor in varsta de un an. Ideea era ca noi sa ne simtim bine, iar sotia lui, ramasa in concediu de maternitate, sa aiba cu cine petrece zilele in care el muncea de dimineata si pana seara. Am acceptat, pentru ca prietenii acestia locuiesc in Constanta, aproape de Mamaia, iar cu banii pe care ii aveam deoparte am fi trait regeste o luna de zile acasa la el, unde nu plateam cazare, ci doar cumparam mancare si ne asiguram ca suntem niste oaspeti civilizati. Ei,bine,gresit! Desi amicii nostri s-au dat peste cap pentru a ne simti bine, nu au reusit. Mergeam zilnic la plaja, la Mamaia. Nu mai spun ca nu am inteles de ce trebuia sa platim zilnic o taxa pentru a intra in statiune si alta taxa pentru a ne parca masina. Oricum, statiunea arata jalnic, cu gropi in asfalt si plaje jegoase, dar eram dispusi sa trecem peste asta. Problema cu adevarat grava a aparut in momentul in care am descoperit o terasa cocheta, unde mancarea era acceptabila si unde eu imi doream sa mananc la pranz. Numai ca acolo am dat peste EL. Peste chelnerul roman, tupeist, needucat si nesimtit. Acest chelner si altii "scoliti" in aceleasi locuri au distrus litoralul romanesc. Nu am nicio indoiala. Cum spuneam, acest baiat ne-a intampinat, in prima noastra zi pe terasa respectiva, cu "Ziceti". Prima data, am depasit momentul si i-am cerut mai intai un meniu, dupa care am comandat pranzul. Am achitat nota de plata si nu i-am lasat bacsis, pentru ca ne-a stricat cheful de viata cu fiecare aparitie a lui la masa noastra. A doua zi, omul ne-a tinut minte. "Cacanarii aia care nu mi-au dat bacsis", si-a spus el cand ne-a vazut. Si iar ne-a intampinat cu "Ziceti". De data asta, mai acru decat cel de ieri. Si iar i-am zis ca vrem un meniu, am cerut, iar, mancare si iar am plecat fara sa-i lasam bacsis. Pentru ca nu merita, evident. A treia zi, si mai rau. Acru-acru spre amar era baiatul. Si ne intampina, ati ghicit, tot cu "Ziceti". Mie imi cade fata, mi se urca sangele la cap, mi se inrosesc urechile si ma uit la sotul meu verde la fata. Asta, atat astepta. Si se ridica in picioare si ii varsa chelnerului tot ce avea de zis. "Te bag in p... ma-tii! Sa-mi sugi p..! Sa te ia dracu si pe tine, si pe ma-ta si pe tot neamul tau!" Dupa care il intreaba daca sa-i mai zica, deoarece ar mai avea lucruri de spus. Si am plecat de pe terasa unde imi placea sa mananc jurand cu voce tare ca este pentru ultima oara cand calc pe litoralul romanesc. Am mai stat cateva zile la amicii nostri, care au insistat sa nu mai mancam pe nicio terasa, ci sa venim acasa, sa mancam impreuna cu doamna si fetita, dar, dupa alte cateva zile in care ne simteam ca acasa, la Brasov, am plecat de la mare cu un gust amar. Si cu foarte multi bani cheltuiti aiurea, pe taxe, pe pranzuri si cine stresante, pe tot. Si am ales, de atunci, sa mergem in concediu in Grecia si in Italia. Si asa am facut. Acum, sunt extrem de curioasa daca, in afara de patriotism, doamna ministru mai are vreun argument pro litoralul romanesc sau pro baile felix. Sincer, ma indoiesc. Atata vreme cat chelnerii, receptionerii, cameristele sunt scoliti in aceleasi locuri ca pana acum, ma indoiesc ca vom convinge pe cineva sa renunte la vacantele civilizate de afara. Poate ne-am reobisnui cu plajele infecte, dar cu mitocanii, nu!
PS. Azi e ziua tatalui meu, singurul parinte ramas, nascut in aceeasi zi cu poetul Mihai Eminescu.