Rar mi-a
fost dat să văd atâta patimă pe un subiect de tot rahatul. Doar alegerea
președintelui mi-a mai împărțit prietenii în două, pontănaci și băsiști,
băsiștii fiind, firește, cei care îl susțineau, paradoxal, pe Iohannis,căci
Băsescu nu candida. Ei, acum e aproape la fel. Prietenii mei se împart în
godănaci și antigodină. Dacă îi întrebi pe godănaci ce îi mână în luptă, îți
vorbesc despre principii, abuzuri și reguli. Dacă le întorci vorba și insiști
exact pe reguli și regulamente, adică pe esența unui job care implică uniformă,
arme și amenzi, spun că ești contra curentului și dusă cu pluta. Și constați că tocmai ai mai redus lista
amicilor reali sau virtuali. Despre principii vorbesc și eu, însă noțiunea are
sensuri diferite, după cum mi s-a demonstrat cu vârf și îndesat în ultimele
zile, de când cu iureșul creat de agentul de la circulație ajuns lider de
opinie în țara mea. Eu nu am renunțat la argumentele mele, nici la principii.
Am renunțat, însă, la încercarea de a demonstra că valul e într-o direcție
greșită. De ce am făcut asta? Păi, o face tocmai Godină mai bine decât mine. Și
așa-zișii lui susținători îmbrăcați în uniforma plătită și de mine. Aceștia au anunțat că vor face mitinguri de
susținere a cauzei agentului brașovean. Inclusiv la Brașov. Au venit tocmai de
la Craiova, de la București, de la Mureș sau Galați. În final, la așa-zisul
protest erau 34 de polițiști. Puțini, dar motivați de ceva să străbată drum
lung până aici. Cu vuvuzele, claxoane și steaguri tricolore. Numai că, odată ajunși aici, nu l-au găsit pe
cel care îi mâna în luptă de pe Facebook. Godină a rămas virtual. Nu a venit la
ei să le strângă mâna, să îi bată pe umăr, să le spună o vorbă bună sau să le
mulțumească pentru deranj. Ori să le aducă apă, ceai, pișcoturi sau orice
altceva ar da el unor oameni veniți din partea cealaltă de țară la el în
ogradă. Oare există?- glumeau câțiva hâtrii. Și mi s-a demonstrat că nu.
În aceste
condiții, protestatarii au schimbat cauza: vor mai puțină birocrație în
poliție, mai puțini polițiști în birouri și mai mulți pe stradă. Ah, și salarii
mai mari pentru cei de pe stradă. Au fost primiți de șeful semi-pensionat al
IPJ, chestorul Ioan Aron, pentru negocieri. Și au negociat ceva anchete interne
și măsuri în campusul universitar, acolo unde un alt polițist încalcă legile
statului, dar mai ales pe cele ale bunului simț. Comisarul șef Teodor Cojocaru,
acuzat că spionează fetele căministe cu ajutorul sistemului de supraveghere
video montat în campus pentru siguranța studenților căminiști. Problemă pusă,
și ea, în cârca lui Aron de la IPJ de către godănaci, nicidecum în cea a lui
Popa de la municipiu, în a cărui responsabilitate s-ar afla problema în mod
firesc.
Ei, acum eu
am altă nedumerire. Va trebui să înțeleg de una singură cum de un om care vreme
de 31 de ani a făcut parte dintr-un sistem organizat polițienește, pe principii
de onoare, reguli, regulamente, ierarhii și tot așa, care a fost școlit pe la
FBI, care a ținut la imaginea sa ca la icoană și a ajuns chestor și șef peste
IPJ Brașov, așa cum este Ioan Aron, cum de un astfel de purtător de uniformă cu
stele multe a ales calea cea mai simplă și mai rușinoasă spre ieșire. A lăsat, astfel, cale liberă godănacilor să
își strige victoria aparentă. Și aceștia chiar o fac. Mi s-a spus că alegerea acestei căi ”e o
chestiune de onoare”. Păi, tocmai despre onoare vorbesc și eu. Și despre
apărarea ei. Și despre principii. Și respectarea lor. Și despre respectarea
adevărului. Înțeleg că buturuga mică
poate răsturna carul mare. Dar un ciot nu poate. Cel mult îl zdruncină.