joi, 15 ianuarie 2009

Dialog intre un chelner de pe litoral si un turist din Brasov: "Ziceti". "Te bag in p..ma-tii! Iti mai zic?".

Cel mai sexy, mai elegant, mai fitos si mai blond ministru pe care Romania l-a avut vreodata la Turism ne indeamna sa fim patrioti si sa mergem numai in statiuni de pe plaiuri mioritice pentru ca banii nostri sa nu ajunga pe mana capitalistilor imbuibati din Austria, Turcia, Italia, Grecia sau alte astfel de locuri spurcate, care nu fac altceva decat sa deschida ochii romanilor si gustul lor pentru confort si civilizatie. Avantajele sunt nenumarate. In primul rand, banisorii romanesti raman aici, la Romanica, tara care are nevoie de ei acum, in vremuri de restriste. Apoi, nimeni nu ne-ar mai baga prostii in cap, asa cum fac nemernicii de austrieci sau chiar de turci sau greci, care, atunci cand te vad ca le treci pragul, iti zambesc cu toti dintii, iti spun "bine ai venit!", te saluta in limba ta cand afla ca esti roman si iti ofera ce au mai bun prin bucatarie. La preturi cinstite. Am trai numai cu ai nostri,am vedea numai lucruri de pe la noi, am asculta numai muzica de-a noastra si ne-am recapata mentalitatile de slugi avute pana nu demult, astfel incat ne-am simti datori sa le multumim noi chelnerilor la finalul mesei pentru ca au fost draguti si nu ne-au injurat sau, daca avem noroc, nu ne-au scuipat in ciorba. Tin neaparat sa-i povestesc scumpei noastre reprezentante in guvern un incident real petrecut acum citiva ani, cand inca doream sa-i dau litoralului romanesc o sansa, pe o terasa din Mamaia.
Era in vara anului 2004 si nu stiam ca este pentru ultima oara cand calc pe nisipul capcanat al litoralului romanesc. Eu si sotul meu fusesem invitati de un prieten sa petrecem o luna de zile acasa la acesta, impreuna cu sotia sa si fetita lor in varsta de un an. Ideea era ca noi sa ne simtim bine, iar sotia lui, ramasa in concediu de maternitate, sa aiba cu cine petrece zilele in care el muncea de dimineata si pana seara. Am acceptat, pentru ca prietenii acestia locuiesc in Constanta, aproape de Mamaia, iar cu banii pe care ii aveam deoparte am fi trait regeste o luna de zile acasa la el, unde nu plateam cazare, ci doar cumparam mancare si ne asiguram ca suntem niste oaspeti civilizati. Ei,bine,gresit! Desi amicii nostri s-au dat peste cap pentru a ne simti bine, nu au reusit. Mergeam zilnic la plaja, la Mamaia. Nu mai spun ca nu am inteles de ce trebuia sa platim zilnic o taxa pentru a intra in statiune si alta taxa pentru a ne parca masina. Oricum, statiunea arata jalnic, cu gropi in asfalt si plaje jegoase, dar eram dispusi sa trecem peste asta. Problema cu adevarat grava a aparut in momentul in care am descoperit o terasa cocheta, unde mancarea era acceptabila si unde eu imi doream sa mananc la pranz. Numai ca acolo am dat peste EL. Peste chelnerul roman, tupeist, needucat si nesimtit. Acest chelner si altii "scoliti" in aceleasi locuri au distrus litoralul romanesc. Nu am nicio indoiala. Cum spuneam, acest baiat ne-a intampinat, in prima noastra zi pe terasa respectiva, cu "Ziceti". Prima data, am depasit momentul si i-am cerut mai intai un meniu, dupa care am comandat pranzul. Am achitat nota de plata si nu i-am lasat bacsis, pentru ca ne-a stricat cheful de viata cu fiecare aparitie a lui la masa noastra. A doua zi, omul ne-a tinut minte. "Cacanarii aia care nu mi-au dat bacsis", si-a spus el cand ne-a vazut. Si iar ne-a intampinat cu "Ziceti". De data asta, mai acru decat cel de ieri. Si iar i-am zis ca vrem un meniu, am cerut, iar, mancare si iar am plecat fara sa-i lasam bacsis. Pentru ca nu merita, evident. A treia zi, si mai rau. Acru-acru spre amar era baiatul. Si ne intampina, ati ghicit, tot cu "Ziceti". Mie imi cade fata, mi se urca sangele la cap, mi se inrosesc urechile si ma uit la sotul meu verde la fata. Asta, atat astepta. Si se ridica in picioare si ii varsa chelnerului tot ce avea de zis. "Te bag in p... ma-tii! Sa-mi sugi p..! Sa te ia dracu si pe tine, si pe ma-ta si pe tot neamul tau!" Dupa care il intreaba daca sa-i mai zica, deoarece ar mai avea lucruri de spus. Si am plecat de pe terasa unde imi placea sa mananc jurand cu voce tare ca este pentru ultima oara cand calc pe litoralul romanesc. Am mai stat cateva zile la amicii nostri, care au insistat sa nu mai mancam pe nicio terasa, ci sa venim acasa, sa mancam impreuna cu doamna si fetita, dar, dupa alte cateva zile in care ne simteam ca acasa, la Brasov, am plecat de la mare cu un gust amar. Si cu foarte multi bani cheltuiti aiurea, pe taxe, pe pranzuri si cine stresante, pe tot. Si am ales, de atunci, sa mergem in concediu in Grecia si in Italia. Si asa am facut. Acum, sunt extrem de curioasa daca, in afara de patriotism, doamna ministru mai are vreun argument pro litoralul romanesc sau pro baile felix. Sincer, ma indoiesc. Atata vreme cat chelnerii, receptionerii, cameristele sunt scoliti in aceleasi locuri ca pana acum, ma indoiesc ca vom convinge pe cineva sa renunte la vacantele civilizate de afara. Poate ne-am reobisnui cu plajele infecte, dar cu mitocanii, nu!
PS. Azi e ziua tatalui meu, singurul parinte ramas, nascut in aceeasi zi cu poetul Mihai Eminescu.