miercuri, 5 noiembrie 2008

Haideti sa plantam ceva!

De cate ori trec prin intersectia de la Harman si ma indrept spre Gara ma uit cu mandrie spre dreapta pentru a ma uita la paltinul sau platanul - nu reusesc sa retin - pe care l-am plantat eu in ziua in care primarul ne-a dus pe toti ziaristii prezenti la conferinta de presa de la Primarie la plantat de copaci. Gestul se dorea un exemplu pentru comunitate si nu as fi crezut ca ma va bucura atat de mult dupa aceea. Ei, bine, ma uit acum cu drag la copacul meu, al treilea din dreapta, dupa cel al lui Scripcaru si cel al lui Robert Elekes si promit in sinea mea ca voi trece pe la el sa-l ud. Stiu ca n-o voi face, dar asta e. Puteti rade cat vreti. Eu asa simt. Si de aceea ma apuca dracii aia mari atunci cand ii vad pe candidatii pentru Parlament cum se inghesuie, cu presa dupa ei, prin cartiere pentru a fi filmati in timp ce planteaza un gard viu sau orice altceva. Ma apuca dracii pentru ca ei sunt pusi pe mishtocareala, pe caterinca, o fac pentru poza si abia asteapta sa plece de acolo inapoi, la afacerile lor. Rad unii de altii in spate si se iau peste picior in fata. Iar oamenii ii privesc la televizor sau prin ziare si, cine stie, poate chiar cred ca acestora le pasa de mediu, de aspectul orasului si alte asemenea vrajeli. Astazi am fost la o astfel de actiune. Voi merge si maine, cu siguranta. Intre timp, particip si la sfintiri de locuri pe care se vor ridica biserici, si la donatii de ochii lumii, si la alte astfel de actiuni numai bune pentru a castiga voturi. Uite, acum ca a venit vorba, va trebui sa-l sun pe Olteanu sa-mi spuna ce copac oi fi plantat eu langa Sala Sporturilor. Nu de alta, dar chiar mi-e drag sa-l privesc atunci cand trec pe langa el. Si numar..al lui Scripi, al lui Robert, al meu!!!

6 comentarii:

andreea spunea...

Comentariul tau imi aduce aminte de o intamplare de prin 2003, cand era viceprimar Ioan Ionita. Ne-a dus cu mare tam-tam sa vedem cum salubrizeaza el Lacul Noua. A adus chiar si o draglina (toata afacerea a costat vreo 500 de milioane lei vechi si de fapt nu s-a intamplat mai nimic). Toti ziaristii au avut fotografi, mai putin eu. Al meu era plecat la un alt material. Dupa vreo jumatate de ora de la terminarea conferintei ajunge si fotograful nostru la fata locului si ma suna disperat. Nu mai era nici urma de muncitori sau utilaje. Erau doar doi pusti care se jucau pe marginea lacului. Cam asa este si in campania electorala. Cat timp sunt ziaristii planteaza toti copaci, salubrizeaza zonele verzi sau vorbesc cu oamenii. Dupa ce se afla rezultatele uita cam toate proiectele. Poate daca ar fi mai des campanie electorala am avea mai multe parcuri.

razvan popa spunea...

Îmi aduc aminte de îmtâmplare. Nici fotograful meu nu a ajuns, dar m-au trimis din redacţie la birou la Ioniţă să-i fac neapărat poză. L-am sunat şi m-am rugat de el să mai stea la birou pentru fotografie
Când am ajuns acolo l-am rugat să iasă în balcon şi să-şi pună pe cap casca de constructor. S-a conformat...pentru poză.

sebastian dan spunea...

Mariana, daca mai treci pe acolo, vezi că al patrulea pom plantat e al meu... :D

blogu`lu`sebeni spunea...

serios, sebi? uite ca nu am stiut ca am devenit vecini...ca sa vezi ce bine stau, intre doi super baieti, tu si ungurashul!!! da, andreea, e jenant, pe bune, ce se intampla. iar la faza cu cashcheta pe cap pt poza, am vazut eu si mai si. ca de aia si zic acu...

Ovidiu Eftimie spunea...

Hai că-i faină povestea asta, mi-a plăcut.

blogu`lu`sebeni spunea...

pt eftimie,
mersi! si pt comentariu, si pt vizita!