miercuri, 25 februarie 2009

Pe fruntea mea scrie "VICTIMA"!

La finele saptamanii trecute, trei indivizi au reusit sa-mi dea programul si bugetul peste cap. Pe la miezul noptii s-au asociat, in haita, si in timp ce unul s-a postat intr-o intersectie de unde vedea inspre doua strazi, iar altul in alta, de unde vedea spre alte doua strazi, un al treilea a spart geamul portierei din dreapta a masinii mele Opel, a intrat in masina si a smuls casetofonul din masca distrugand totul in jur. Ei, am chemat politia si am facut ce ar face orice om care mai crede, inca, in autoritati. Dar abia apoi am realizat cat de greu imi cade aceasta spargere. Masina a ramas in fata blocului, unde era parcata, sub geamurile vecinilor mei, fara geam la portiera. Gaura lasata de lipsa geamului parca te invita inauntrul ei si m-am perpelit toata noaptea gandindu-ma cum vin aia inapoi si urineaza pe banchete, sau le taie cu lama sau...scenariile continuau in acelasi stil. Si cum a doua zi era sambata, nu am gasit deschis nici un magazin de geamuri auto. A mai urmat o noapte grea, in care masina mea a ramas afara, fara geam, invitandu-te inauntru sa-ti bati joc de ea. Spun asta pentru cei care, asemeni mie, au luat un credit din banca pentru a-si cumpara masini pe care le tot achita in urmatorii 7 ani. Astia inteleg...Ei, colac peste pupaza, in aceeasi simbata, imediat dupa spargere, la Predeal se anunta liderul PNL C.P.Tariceanu, iar cei de la job ma trimisesera acolo. Cu ce sa ma duc? O problema pe care, daca hotii aia m-ar fi ocolit, nu as fi avut-o. Pentru ca imi place sa imi vad de treaba mea si sa-mi asigur cele trebuincioase, pe principiul fagarasean "sa aiba omul lucrul lui". Dar, ce te faci cand, desi faci eforturi pentru a avea lucrul tau, nu esti lasat de altii sa traiesti?!. Ma rog, e o intrebare retorica, nu astept vreun raspuns...Si, in timp ce fierbeam eu in suc propriu facand calcule peste calcule privind costul geamului, costul montarii lui, costul foliei, pentru ca pe celelalte am folie, costul casetofonului, costul reparatiilor la bord, mi-am amintit ca nu este pentru prima oara cand o gasca de netoti imi da viata si bugetul peste cap. De-a lungul vietii mele am avut...4 masini. Toate, fara exceptie, mi-au fost devalizate de hoti. Ba, intr-o iarna, dupa ce au spart-o de N ori pana s-au saturat, mi-au furat ambele roti din spate, lasandu-mi masina cu portbagajul deschis si intr-o pozitie chiar amuzanta, asa.."cu dintii in sus". Am injurat de N ori langa masini in asteptarea politistilor sau in cautarea unei alte solutii pentru a ma deplasa incolo si incoace. Momentul culminant a fost, insa, acum 4-5 ani cand mi-au spart casa. Nu au putut intra in ea din cauza celor doua incuietori, asa ca au scos tocul usii si usa cu totul. Si au transformat locuinta mea intr-un spatiu complet deschis. Toata distractia lor m-a costat cateva milioane bune, pentru ca am cumparat o usa noua, mai scumpa si mai sigura, am cumparat materiale de constructie,vopsele si scule, am platit zidari si zugravi si, in final, am rezolvat problema, desi nu aveam buget pentru asa ceva si nici chef. Mai mult, in momentul spargerii eram in concediu, plecata din localitate si nenorocitii aia mi-au dat peste cap atat concediul meu, cat, mai ales, vacanta copilului, pe care l-am luat dupa mine pentru a pazi bunurile din casa noastra fara usa. E clar, nu exista indoiala, e evident ca, pentru hotii care si-au facut un obicei din a ma fura, pe fruntea mea scrie "victima". Se poate ca eu sa-mi merit soarta, pentru ca nu am fost in stare sa gasesc o solutie sa-i tin departe de bunurile mele. Masina mea e singura careia i s-a spart geamul, casa mea e singura vizitata vreodata, in zona, de hoti, iar eu sunt o victima perfecta pentru ca atunci cand politistii i-au gasit pe cei care mi-au spart locuinta, mi-au luat usa si mi-au provocat atatea neplaceri eu m-am lasat impresionata de cateva lacrimi si mi-am retras plangerea, lasandu-i nepedepsiti. Pentru ca am crezut mereu in acordarea celei de-a doua sanse. Acum, ca mi s-a dus buha in randul infractorilor, regret amarnic momentul de slabiciune. Ma costa prea mult!
Trimiteți un comentariu