sâmbătă, 15 noiembrie 2008

n-are cum sa nu te-apuce sila!

Orice ati spune voi, nu e usor sa fii candidat pentru Parlament! Degeaba comentati mereu la adresa candidatilor, fratilor, ca ce fac ei acu` nu e pentru oricine. Si va spun si de ce. Uite, de exemplu, cati dintre voi ar putea iesi pe strada, sambata sau duminica, la ora 9 dimineata, cand afara sunt un grad-doua pentru a imparti pliante cu numele si mutra personale unor oameni care te privesc cu raceala, iti dau replici uracioase sau te ignora de-a dreptul? Hai, sa va vad! Cati? Sau, cati dintre voi ar putea vorbi in fata unor straini complet dezinteresati de discursul vostru si care, de fapt, asteapta ca tu sa termini dracului odata pentru a le da sapcutza aia? Ei? Sau, cati dintre voi au un raspuns gata pregatit la orice rautacism lanseaza "sagetile" trimise de contracandidati? Fratilor, ascultati-ma, astia sunt dati naibii! Sunt unsi cu toate alifiile! Jos palaria! Uite, eu recunosc ca ma numar printre cei care nu pot. Nu pot, frate, si gata. Adica, eu pot vorbi in fata catorva sute de oameni, nu zeci, nu despre asta e vorba. Dar numai despre ce vreau eu. Numai daca vreau eu. Si numai cand vreau eu. Nu as suporta lesa pe gat, pentru ca mi-ar iesi bube, cum i-au iesit lui Gremlin, catelusa mea, atunci cand am incercat sa o introduc in lumea "buna" a cateilor si i-am pus o lesa subtire din piele rosie. S-a scarpinat pana si-a facut rana. In doar o zi. Si i-am dat-o jos, desi am dat pe ea, pe lesa, adica, cat pe o pereche de cizme din piele pentru mine. Oameni buni, astia sunt de invidiat. Serios. Daca nu m-ar fi apucat sila, chiar as nutri putina invidie pentru ei. Dar, nu pot acum, ca tre sa-mi iau portia de lamaie. Hai, la mai mare!
Trimiteți un comentariu