marți, 14 aprilie 2009

Cum se poate schimba sistemul de valori?

Am obiceiul de a intra zilnic pe blocul meu pentru a accesa blogurile celor pe care ii urmaresc si de care, peste zi, mi se face dor. Astept cu nerabdare sa ajung acasa, sa ma linistesc si sa vad ce au mai scris colegii mei. Blogurile acestea, asemeni ziarelor de dimineata, langa cafea si tigara, au devenit un fel de ritual, de fitza sau de tabiet. Ma rog...
Astazi, insa, m-am decis sa vorbesc despre un subiect extrem de privat, in ciuda faptului ca nu imi sta in fire sa ma expun in felul acesta. O fac acum din mai multe motive: as vrea sa trag un semnal de alarma si sa determin cat mai multe femei sa isi verifice starea de sanatate; mi se pare interesant cum o spaima cumplita, cum gandul sfarsitului, ori criza de timp in care intri, brusc, la un moment dat, iti schimba sistemul de valori. Asta am patit eu in ultima vreme si am ajuns sa cred ca suntem atat de trecatori, incat nu merita sa acordam atentie lucrurilor cu-adevarat marunte, in vreme ce ignoram lucrurile cu adevarat importante. Si, nu in ultimul rand, mi s-a oferit ocazia de a alege prietenii de amici si cunostinte, dar si de a mi se confirma ca sangele apa nu se face.
Ei, bine, cu aproximativ o luna in urma un medic renumit din urbea noastra m-a anuntat ca "s-ar parea" ca sufar de cancer de col. Vestea asta a cazut peste mine cu efectul unui baros in moalele capului. Am fost indrumata spre o alta clinica si supusa mai multor teste. Ca tot veni vorba, m-au costat o caruta de bani, numai pentru o analiza platind 7 milioane de lei si ma intreb acum ce fac femeile care nu au banii astia? Asteapta sa moara? Lucru posibil, cata vreme Romania este campioana europeana absoluta la mortalitate din cauza acestei boli. Paradoxal, rezultatele testelor s-au lasat asteptate 11 zile cumplite. In tot acest timp, in vreme ce ma framantam ziua si ma intorceam pe toate partile noaptea, am citit tot ce mi-a cazut in mana legat de acest subiect. Si am aflat ca speranta de viata ar fi de doar 7 luni. Ce sa fac mai intai in 7 luni? M-am gandit imediat la fiul meu si la toate lucrurile ramase incurcate in viata mea, cum ar fi proprietati neintabulate, succesiuni nefacute, alte rahaturi care trebuiau rezolvate urgent pentru ca el sa nu intampine greutati dupa moartea mea. M-am gandit inclusiv la locul unde ar putea sa ma inmormanteze, si am ajuns la concluzia ca-i va fi foarte greu sa se descurce intr-un oras precum Brasovul, unde locul in cimitir costa mii de euro. Intre timp, am descoperit ca cei pe care contam de fapt au fugit primii la aflarea vestii ca as putea avea probleme serioase, care implica nu doar bani pt medici si medicatie, ci si alte eforturi. Dar am avut surpriza sa descopar ca cei pe care ii credeam departe, ocupati cu viata lor si complet neinteresati, sa sara in ajutorul meu si sa se puna la dispozitia mea total, atat cu relatii, gesturi si bani, cat si cu trupurile lor.Pentru ca mi s-au oferit inclusiv sange si bucati din orice organ in caz ca un eventual transplant mi-ar folosi la ceva.
Oameni buni, viata este atat de surprinzatoare, incat nu se compara cu nimic altceva. Si a fost nevoie de aceasta boala pentru a afla ca fiul meu s-a maturizat frumos si ca este cea mai sigura investitie pe care as fi putut-o face in viata asta. M-a coplesit! Atat cu interesul lui pentru sanatatea mea, cu vorbele de incurajare,dar mai ales cu dorinta lui de a discuta cu medicul despre boala, de a discuta cu medicul pe marginea analizelor, de a cauta un alt medic, pentru inca o opinie si tot asa. Am descoperit ca am o familie extraordinara, un frate si o sora castigata prin fratele meu, dar si prieteni vechi care, desi s-au imprastiat prin tara si prin lume, sunt oricand gata sa lase tot si sa mi se alature, cu mana de ajutor intinsa. Dar, mai presus de toate astea, am inteles ce e important si ce nu. Acum, altfel apreciez pomii infloriti, pentru ca ar fi putut fi ultimii, altfel ma bucur de un parfum scump, pe care il folosesc, nu-l mai pastrez, cata vreme nu se stie niciodata ce va fi mai incolo, altfel fac fata vorbelor rautacioase, pe care stiu cum sa le ignor si sa nu le permit sa-mi strice ziua, pentru ca e pacat sa stric o zi buna, cata vreme nu se stie cum va fi maine. Ma uit in jurul meu si vad oameni agitati, ingrijorati, incrancenati si mi-e mila de ei, pentru ca nu stiu cat sunt, de fapt, de fericiti, deoarece nimeni nu le-a pus deadline pe viata.

P.S.Vineri incep tratamentul si am renuntat la "AMR 7 luni". Se pare ca D-zeu are alte planuri cu mine si ma mai lasa o vreme prin zona.

22 de comentarii:

Ovidiu Eftimie spunea...

Doamne fereşte! Sănătate, ai grijă de tine, lasă grijile cu banii, ascultă de doctor.

Cata S spunea...

Îți țin pumnii să fie totul bine, să te faci sănătoasă!
E minunat că ai descoperit niște prieteni adevărați în momentele astea. Sănătate multă!

LIVIU MARIAN POP spunea...

bafta

Sebeni spunea...

ei...multumesc!!!despre astfel de oameni vorbeam. asa, ca voi! multumesc!!!

Unknown spunea...

Mama draga, baga niste munti de sanatate in tine ca si asa nesuferita cum esti, tot draga ni te tii. Bafta!

Sebeni spunea...

pt cornelius...
hi hi hi. stii ca si eu te iubesc, chiar si-asa rau!

Corina spunea...

Sanatate maxima si un sfat de la un om patit: din pacate, in medicina e ca in jurnalism!
Din pacate, zic, pentru ca, de cele mai multe ori, un diagnostic trebuie verificat din trei surse...

Ramona spunea...

Sincer,imi pare rau dar vezi tu draga Sebeni cum sunt oamenii?Pana sa afli de aceasta cumplita boala nu ai apreciat nimic si toti oamenii pentru tine erau pe acelas calapot.Pana sa citesc postarea ta iti spun ,din suflet te uram pentru ca n-ai procedat corect in campania din 2008, jignindu-mi fiinta draga dar acum gata!Vreu sa te ajut.Te rog nu-mi refuza ajutorul.Cum pot lua legatura cu tine?Mai multe iti spun la telefon.

Sebeni spunea...

draga ramona,
nu am jignit pe nimeni in nicio campanie, nici pe cea din 2008, nici in cele anterioare. sunt sigura ca nu privesti situatia obiectiv, asa cum ai facut si in cazul postarii anterioare. nu te cunosc, nu ma cunosti, deci nu inteleg de ce ma judeci si ce iti da dreptul sa stabilesti cum apreciez eu oamenii, ori pe ce calapod(nu calapot) ii pun si in ce fel. nu stiu sa ne fi vazut vreodata, si nici sa ne fi vorbit. motiv pt care nu inteleg atitudinea ta si mina de om care stie ce spune. ti-am lasat un raspuns si pt comentariul de mai jos, in care iti spuneam ca nu recunosc nimic in legatura cu pruna aceea la care tu crezi ca i-as fi pus eu coada.
in ceea ce priveste mana pe care mi-o intinzi, ma sint datoare sa iti multumesc pentru ea. daca voi avea nevoie, te voi gasi. e bine de stiut.

Ramona spunea...

Draga Sebeni,imi cer scuze pentru greseala facuta dar totusi iti multumesc pentru corectarea facuta. Aveam pretentii din partea ta ,poate m-a emotionat povestea ta,nu trebuia sa-ti pui inteligenta in aplicare dar inca o data iti multumesc.Am citit comentariul tau inainte de a-ti trimite primul comment.Sa-ti explic cum e cu coada la pruna!Tu esti o persoana de televiziune,corect?corect.Ai intalnit pe parcursul acestor ani diferite pesoane cu pareri bune si mai putin bune,cu alte cuvinte te indoi dupa cum bate vantul.Daca nu m-am exprimat pe intelesul tau considera lipsa mea de exprimare un handicap si trateaz-o ca atare.Draga mea,nu stabilesc aprecierea ta referitor la oameni dar am dreptul sau stangul sa fiu suparata pe tine pentru ca tu ar trebui sa apreciezi oamenii pe care tu ii cunosti si iti permiti acest gest si nu altfel.2)nu sunt D-zeu sa judec desi altii o fac.3)daca nu iti cer prea mult,te rog sa-mi traduci fraza de la prima virgula dupa inchiderea parantezei si pana la punct.4)sa-ti verifici toate postarile si comentariile .... .VEZI CA AI PUS COADA LA PRUNA?A spus SEFU' ca in curand isi va face timp sa realizeze o emisiune cu tine sa te linisteasca....dar numai la RTT.SUCCESURI!

Sebeni spunea...

asa a spus sefu`?ca ma linisteste? cum asa?

Dan Borcea spunea...

SA TE LINISTESC,VIZITEAZA BLOGUL MEU.danborcea.blogspot.com .PASTE FERICIT!

Sebeni spunea...

pt dan borcea,
ok, am facut ce mi-ai spus. am vizitat blocul tau si am citit toate cele trei postari ale tale, pe cea din 23 martie si pe cele doua din aprilie. acum ce mai trebuie sa fac?
intre timp, va doresc paste..linistit si fericit!

flavius spunea...

Sarbatori Fericite, împreună cu Lumina gîndurilor bune, alături de toţi cei dragi!

Unknown spunea...

Mariana, nu pot sa cred. Din doua motive: esti tanara si nu e drept sa fie asa. Al doilea: cred ca ne stim, macar de pe calea undelor. Daca poti face un mic exercitiu de memorie, incearca sa readuci anul 1996 (sau 1997) in minte. Lucrai pe atunci la un post de radio, parca Radio 1 (e foarte posibil sa ma insel) si intrai o data pe saptamana (cel putin) in direct pe un post de radio din Galati (Radio Galati). Aveam un radioprogram matinal pe atunci si incercam cu ajutorul mai multor colegi din tara sa fac un tur prin principalele orase ale tarii. Imi vine sa plang numai cand ma gandesc ca poti fi acea Mariana Sebeni... Iti doresc putere si multa sanatate, sper din tot sufletul sa poti face ceva. Nu te pierde cu firea, lasa-ne pe noi sa plangem ca prostii! Tu lupta, mai avem nevoie de tine... Te imbratisez...

Sebeni spunea...

pt paul gabor,
multumesc pt aceste incurajari. medicii imi spun ca problema s-a rezolvat. de altfel, am tyrait pt prima oara in viata mea experienta anesteziei "rahie", adica acea injectie in coloana, am petrecut 20 de ore in reanimare, nu mi-am simtit picioarele vreo 6-7 ore, am fost la un pas de moarte, dar am trecut pe langa ea. de 12 ore sunt acasa si sunt bine. am inteles ca problema, care a fost atacata de la inceput, nu mai reprezinta niciun pericol. ce a fost rau a fost distrus. D-zeu nu m-a lasat in Saptamana Luminata...Da, imi amintesc de acele vremuri. F frumoase. Eu continui sa fac radio. Dupa vreo 15 ani de BBC acum lucrez pentru Radio Romania Actualitati. Tu ce faci? Voi intra pe blogul tau, poate gasesc date care sa ne permita sa mentinem legatura. Inca o data, MULTUMESC!

Unknown spunea...

Mariana, ma bucur pentru tine si continui sa ma gandesc doar la faptul ca ne trebuie sanatate, restul conteaza foarte putin. Desi timpul nu iti va permite pentru ca viata are ritmul ei bezmetic, nu e nevoie sa intri pe blogul meu pentru a gasi detalii, ti le ofer eu si iti multumesc pentru gandurile tale in ceea ce priveste vremurile de odinioara: gaborakis (mess yahoo) si paulgabor73@gmail.com.... Am rasuflat usurati, eu si sotia... Toate cele bune tie si celor dragi, un salut din Spania, capshunarii te saluta... Paul Gabor

Ramona spunea...

AUZI,FUFO,ti-ai revenit?tu vorbesti de greseli de ortografie?Eu ma bucur cand vad o proasta mai mare ca mine !

Sebeni spunea...

ramona,
1.ups! iti arati adevarata fata! iubita, te bucuri degeaba! o proasta mai mare decat tine...e doar o iluzie. asa ceva nu exista. cum nu exista nici mos craciun, nici zana maseluta...sorry!si da, eu vorbesc. si o fac pt ca sunt in masura.
2.stai pe-acasa. nu mai veni pe aici. e prea mult pt tine. hai, "succesuri". si am folosit varianta asta doar pt tine, ca s-o poti intelege.

Ramona spunea...

Vezi ,daca nu eram eu,mancai paine uscata,asa,ar trebui sa-mi multumesti.Nu am pretentii de la asa zise ziariste(mi-e rusine sa scriu cuvantul asta raportat la persoana ta)care se cred ,sti tu ... .Radio Romania Actualitati,a fost ora 8.Sunt multe ca tine, sunt platite ca sa ce?Sa faca umbra pamantului degeaba !Vezi,datorita tie,nu mai platesc abonamentul RADIO.Si sa nu te afecteze,cota cuvenita tie,ti-o voi trimite prin posta.

Ramona spunea...

Stimata doamna,sebeni,voi face in asa fel ca inregistrarea telefonica in care d-vs vorbeati ca la usa cortului,sa fie auzita de toate persoanele care inca mai cred ca esti o doamna.

Sebeni spunea...

ramona-nevasta de politician ce esti,crezi ca daca precizezi continuu ca sotul tau asa, sotul tau nu asa, iesi in evidenta? nu ai alt atuu decat acesta, de a fi nevasta unuia? ca vad ca altfel nu te poate recunoaste nimeni si te vezi nevoita sa vii cu indicii precum sotul meu e o personalitate politica. draga, ia-ti inregistrarea apelului pe care mi l-ai dat la prima ora, cel in care eu iti vorbesc asa cum meriti, si baga-l unde vrei tu si unde iti cade tie bine. nu-mi da detalii scabroase, ca nu ma intereseaza deloc. te-am rugat sa nu mai intri pe blogul asta, habar nu am cine sunteti voi, amandoi, iar acum, ca am inceput sa te cunosc, imi doresc si mai tare sa nu mai intri aici. regret ca administratorii blogului nu-mi permit acel ignore de pe messenger, ca-l primeai demult...cat priveste faptul ca eu as fi sau nu o doamna, chiar nu esti tu in masura sa judeci. chiar nu! iar abonamentul la radio il vei plati atata timp cat este obligatoriu. nu e alegerea ta. si eu il platesc, desi nu ascult. asa cum platesc si tv-ul, desi nu ma uit. pe principiul, unde-i lege, nu-i tocmeala. dar, deja intru in discutii prea grele pt capacitatea de intelegere a uneia ca tine...sotie de poltiician ce esti.si-acum, DISPARI!