Vouă nu vă e silă de
acţiunile astea în care aşa-zişii oameni politici locali îşi fac poze cu
moşcrăciunii din ciocolată şi cozonacii fără gust şi fără nucă pe care îi
împart de Paşti şi de Crăciun amărâţilor oraşului? Serios acum, vă e? Imaginea
asta cu doamne adesea supraponderale, îndelung coafate şi adânc înregimentate
politic, ajutate de câţiva colegi vlăjgani şi cu ceafă groasă, care nu au avut
niciodată grija zilei de mâine ori grija pentru amărâţi, împărţind creştineşte
portocale şi napolitane ieftine în faţa camerelor de filmat sau a aparatelor
foto e de-a dreptul o jignire la adresa inteligenţei noastre. Pentru că ştim cu
toţii că e doar pentru poză. De unde ştim asta? Păi, în primul rând de la ei.
Atunci când pregătesc o astfel de acţiune îşi aleg cu mare grijă amărâţii.
Discuţiile dintre ei, şi am asistat la câteva, sunt cam aşa, şi citez din
memorie : când e cel mai bine să mergem
ca să nu ne călcăm pe bătături cu ceilalţi şi să poată ajunge şi presa? Căci nu
are rost să mergem şi să facem dacă nu suntem vizibili în presă. Cutare a zis
că a dat la Paşti şi că să mai dea şi ceilalţi, că el nu e cel mai fraier.
Apoi, ştim că este
doar pentru imagine chiar de la beneficiari. La azilul din Noua, de exemplu,
devenit loc de pelerinaj pentru politicieni de fiecare Paşti, 8 Martie sau
Crăciun, bătrânilor li se ia de atâta cozonac. Am însoţit şi eu în viaţa mea de
reporter cîteva cohoarde de politicieni locali care împărţeau nimicuri pentru a
li se vedea dărnicia la televizor, iar beneficiarii ştiau că sunt folosiţi la
crearea imaginii acestora. Şi acceptau tăcuţi falsul dar, pentru că nu mai
aveau puterea să riposteze. „Lasă-i,mamă,să-şi
facă treaba”, îmi spuneau bătrânii, fericiţi că măcar au primit capoate noi
de la administraţie pentru a fi telegenici.
Făţărnicia asta
specifică politicienilor în prag de sărbători ar fi mai uşor digerabilă dacă
s-ar repeta lună de lună. Uite, dacă în fiecare zi de 30 a fiecărei luni ar
duce amărâţilor pachete cu mâncare ar fi mai puţin perverşi în ochii mei. Fireşte,
nu i-aş bănui de urme vagi de omenie, dar mi s-ar mai atenua sila pe care mi-o
provoacă dărnicia mascată pe care o demonstrează în preajma marilor sărbători.
Să fim mai buni, să
fim pătrunşi de spriritul Crăciunului, să fim mai darnici! Lozinci pe care le
accept în cazul oamenilor de rând, al celor care îşi chivernisesc nimicurile
astfel încât să poată dărui şi celor mai puţin norocoşi decât ei. Deşi,
personal consider că poţi fi bun şi în restul anului, măcar aşa, pentru că vrei
să fii numit om. Însă, în cazul politicienilor, lucrurile ar trebui să stea
altfel. Grija lor pentru sărmani trebuie să fie sinceră, continuă, constantă şi
mare. Pentru că, cel puţin teoretic, ei ar fi reprezentanţii, la un anumit
nivel al deciziei, tuturor. Inclusiv al amărâţilor de care uita 10 luni pe an, adică
în lunile în care nu e nici Paşti, nici Crăciun. Grija pentru oameni ar trebui
să fie, în cazul politicienilor, permanentă. Nicidecum o unealtă de PR,
folosită pentru a da bine la televizor.
Mai e putin si incepe campania electorala. Imi fac provizii de pastile pentru ficat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu