vineri, 12 februarie 2016

Cozonacii politicienilor şi făţărnicia specifică sărbătorilor


Vouă nu vă e silă de acţiunile astea în care aşa-zişii oameni politici locali îşi fac poze cu moşcrăciunii din ciocolată şi cozonacii fără gust şi fără nucă pe care îi împart de Paşti şi de Crăciun amărâţilor oraşului? Serios acum, vă e? Imaginea asta cu doamne adesea supraponderale, îndelung coafate şi adânc înregimentate politic, ajutate de câţiva colegi vlăjgani şi cu ceafă groasă, care nu au avut niciodată grija zilei de mâine ori grija pentru amărâţi, împărţind creştineşte portocale şi napolitane ieftine în faţa camerelor de filmat sau a aparatelor foto e de-a dreptul o jignire la adresa inteligenţei noastre. Pentru că ştim cu toţii că e doar pentru poză. De unde ştim asta? Păi, în primul rând de la ei. Atunci când pregătesc o astfel de acţiune îşi aleg cu mare grijă amărâţii. Discuţiile dintre ei, şi am asistat la câteva, sunt cam aşa, şi citez din memorie : când e cel mai bine să mergem ca să nu ne călcăm pe bătături cu ceilalţi şi să poată ajunge şi presa? Căci nu are rost să mergem şi să facem dacă nu suntem vizibili în presă. Cutare a zis că a dat la Paşti şi că să mai dea şi ceilalţi, că el nu e cel mai fraier.
Apoi, ştim că este doar pentru imagine chiar de la beneficiari. La azilul din Noua, de exemplu, devenit loc de pelerinaj pentru politicieni de fiecare Paşti, 8 Martie sau Crăciun, bătrânilor li se ia de atâta cozonac. Am însoţit şi eu în viaţa mea de reporter cîteva cohoarde de politicieni locali care împărţeau nimicuri pentru a li se vedea dărnicia la televizor, iar beneficiarii ştiau că sunt folosiţi la crearea imaginii acestora. Şi acceptau tăcuţi falsul dar, pentru că nu mai aveau puterea să riposteze. „Lasă-i,mamă,să-şi facă treaba”, îmi spuneau bătrânii, fericiţi că măcar au primit capoate noi de la administraţie pentru a fi telegenici.
Făţărnicia asta specifică politicienilor în prag de sărbători ar fi mai uşor digerabilă dacă s-ar repeta lună de lună. Uite, dacă în fiecare zi de 30 a fiecărei luni ar duce amărâţilor pachete cu mâncare ar fi mai puţin perverşi în ochii mei. Fireşte, nu i-aş bănui de urme vagi de omenie, dar mi s-ar mai atenua sila pe care mi-o provoacă dărnicia mascată pe care o demonstrează în preajma marilor sărbători.
Să fim mai buni, să fim pătrunşi de spriritul Crăciunului, să fim mai darnici! Lozinci pe care le accept în cazul oamenilor de rând, al celor care îşi chivernisesc nimicurile astfel încât să poată dărui şi celor mai puţin norocoşi decât ei. Deşi, personal consider că poţi fi bun şi în restul anului, măcar aşa, pentru că vrei să fii numit om. Însă, în cazul politicienilor, lucrurile ar trebui să stea altfel. Grija lor pentru sărmani trebuie să fie sinceră, continuă, constantă şi mare. Pentru că, cel puţin teoretic, ei ar fi reprezentanţii, la un anumit nivel al deciziei, tuturor. Inclusiv al amărâţilor de care uita 10 luni pe an, adică în lunile în care nu e nici Paşti, nici Crăciun. Grija pentru oameni ar trebui să fie, în cazul politicienilor, permanentă. Nicidecum o unealtă de PR, folosită pentru a da bine la televizor. 
Mai e putin si incepe campania electorala. Imi fac provizii de pastile pentru ficat...





Trimiteți un comentariu